In recent decades, the idea of language neutrality has appeared to be deeply ideological in nature. It is provided for the methodology research, that is scientists cannot attempt to treat language itself as a homogenous entity beyond the group of speakers (typically understood as the ethnic group or the nation) for whom the language represents some policy-related concern. We consider English as a vehicle used to spread a hegemonic and ideological influence on beliefs and practices within English language education. To be concise, here we discuss neutrality only as one broad category that emerges in our close examination how the English language is everyday used today. In this paper, our main points are around three forms of neutrality: prescription, denotation, and uniformity. In particular, to our mind, that it is reasonable to consider language neutrality in terms of two dimensions: that of substance (neutrality regarding which language, what kind of neutrality, and for which group[s]?), and stance (neutrality according to whom and why?)

În ultimele decenii, ideea de neutralitate lingvistică are o natură profund ideologică, deoarece nu este doar o încercare de a trata limba în sine ca o entitate omogenă, ci și grupul de vorbitori (înțeles de obicei ca grup etnic sau națiune) pentru care limbajul reprezintă o preocupare legată de politică. Considerăm limba engleză ca un vehicul folosit pentru a răspândi o influență hegemonică și ideologică asupra credințelor și practicilor în cadrul educației în limba engleză. Pentru a fi conciși, aici discutăm doar neutralitatea ca o categorie largă care reiese în examinarea noastră atentă a modului în care limba engleză este folosită zilnic în prezent. În această lucrare, ne construim punctele principale în jurul a trei forme de neutralitate: prescripție, denotație și uniformitate. În special, se sugerează că este util să se ia în considerare neutralitatea lingvistică în termeni de două dimensiuni: cea a substanței (neutralitate în ceea ce privește ce limbă, ce fel de neutralitate și pentru ce grup(e)?) și poziție (neutralitate în funcție de cine și de ce?) În special, se sugerează că este util să se ia în considerare neutralitatea lingvistică în termeni de două dimensiuni: cea a substanței (neutralitate cu privire la ce limbă, ce fel de neutralitate și pentru ce grup(e)?) și atitudine (neutralitate în funcție de cine și de ce?).