Evaluarea disfoniei. Păstrarea vocii sănătoase
Закрыть
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
962 33
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-15 11:49
SM ISO690:2012
CABAC, Vasile, SCUTELNIC, Lilia. Evaluarea disfoniei. Păstrarea vocii sănătoase. In: Analele Ştiinţifice ale USMF „N. Testemiţanu”, 2011, nr. 4(12), pp. 275-281. ISSN 1857-1719.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Analele Ştiinţifice ale USMF „N. Testemiţanu”
Numărul 4(12) / 2011 / ISSN 1857-1719

Evaluarea disfoniei. Păstrarea vocii sănătoase

Pag. 275-281

Cabac Vasile, Scutelnic Lilia
 
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
 
 
Disponibil în IBN: 10 decembrie 2013


Rezumat

Evaluating Hoarseness: Keeping Healthy Voices Hoarseness is the term often used by patients to describe changes in their voice quality. The causes of hoarseness are determined after obtaining a detailed medical history of the circumstances preceding the onset of hoarseness and performing a thorough physical examination. The latter may include visualization of the vocal cords, possibly using indirect laryngoscopy, flexible nasolaryngoscopy or strobovideolaryngoscopy. In the absence of an upper respiratory tract infection, any patient with hoarseness persisting for more than two weeks requires a complete evaluation. When the patient has a history of tobacco use, cancer of the head and neck must be considered and ruled out. Voice abuse is one of the most common causes of hoarseness and can lead to other vocal pathologies such as vocal nodules. Good vocal hygiene can prevent and treat some pathologies, and voice therapy is a cornerstone of management in some cases of hoarseness.

Disfonia este termenul folosit adesea de pacienţi pentru a descrie schimbările calităţii vocii lor. Cauzele disfoniei sunt determinate după obţinerea datelor dintr-o anamneză detaliată cu privire la împrejurările care au precedat debutul de disfonie şi efectuarea unui examen fizic amănunţit. Acestea pot include vizualizarea corzilor vocale, folosind eventual laringoscopia indirectă, fibronasolaringoscopia flexibilă sau strobovideolaringoscopia. În absenţa unei infecţii a tractului respirator superior, orice pacient cu răguşeală ce persistă mai mult de două săptămâni necesită o evaluare completă. În cazul în care pacientul are o istorie îndelungată de consum de tutun, trebuie să fie luat în consideraţie şi exclus cancerul capului şi gâtului. Abuzul vocal este unul dintre cele mai comune cauze de răguşeală şi poate duce la alte patologii vocale, cum ar fi nodulii vocali. O bună igienă vocală poate preveni şi trata unele patologii laringiene, iar terapia vocii este o piatră de temelie în managementul unor cazuri grave de disfonie.