Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
3278 35 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-15 14:32 |
SM ISO690:2012 BURIAN, Alexander. The transnistrian conflict –The prospects of its resolution. A view from Kishinev
. In: Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, 2011, nr. 3, pp. 101-123. ISSN 1857-1999. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale | |||||
Numărul 3 / 2011 / ISSN 1857-1999 /ISSNe 2345-1963 | |||||
|
|||||
Pag. 101-123 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Rezumat | |||||
În viaţa modernă a Moldovei un rol important î-l joacă conflictul politic nesoluționat dintre guvernul central şi conducerea zonelor de est a Nistrului. Această situaţie afectează întreaga gamă de probleme cotidiene: modelarea vieții economice şi politice a ţării, relaţiile internaţionale, relaţiile economice externe etc.
În conflictul transnistrean într-o formă concentrată sunt prezente mai multe caracteristici tipice ale altor conflicte din fosta Uniune Sovietică (Nagorno-Karabah, georgiano-osetin, georgiano-abhaz), dar în acelaşi timp, în acest conflict, există caracteristici specifice care î-l diferenţiază de alte conflicte în spaţiul ex-sovietic. În special, acesta este caracterizat printr-o prezenţă şi influenţa puternică factorilor ideologici şi politici. Un rol important în acest conflict este destinat componentelor geopolitice şi geostrategice.
Este important de remarcat faptul că, în conflictul transnistrean este aproape absent, sau nu joacă cel mai important rol, componente etnice, religioase, demografice. De asemenea, nu există nici o paralelă istorică, care ar putea servi ca un precedent în dezvoltarea acestui conflict local, dat fiind faptul că de-a lungul veacurilor nu au fost înregistrate și nu au existat conflicte serioase în această regiune. Conflictul a izbucnit în legătură cu prăbuşirea Uniunii Sovietice, şi componentele principale ale acestui conflict sunt factorii politici, ideologici şi geopolitici.
Este necesar de menționat și faptul, că la momentul în care Republica Moldova a făcut primii paşi în formarea sa ca stat, ea a fost deosebit de sensibilă la influenţele externe. Punctul de cotitură în relațiile Chişinău-Moscova se consideră data de 23 iunie 1990, atunci când Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declaraţia de Suveranitate. Indiferent de faptul că o declaraţie similară a fost adoptată un pic mai devreme de Federația Rusă, la Moscova, în sediul lui Gorbaciov, au concluzionat că Republica Moldova intenţionează să se separe de la URSS, în scopul de a se uni imediat cu România. Pentru a preveni acest lucru, la 19 august la Comrat a fost proclamat „Republica Sovietică Socialistă Găgăuză în componenţa URSS”, iar la 2 septembrie, la Tiraspol - „Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană în cadrul URSS".
Cu alte cuvinte, centrul federal, folosind specificul situaţiei din Republica Moldova, a reuşit să creeze două „ancore” menite să deţină Republica Moldova, ca parte a ”Uniuni Reînnoite”. Pe parcurs, după prăbușirea URSS, Kremlinul s-a transformat în centrul rus de putere, și a susţinut în mod constant o politică de menţinere a Republicii Moldova în orbita sa de influenţă.
În acelaşi timp, Republica Moldova a fost sub o atenţie constantă şi din partea Bucureştiului, unde iluziile privitor la o renaştere a „României Mari” s-au dezvoltat într-o progresie geometrică. Prin intermediul adepților săi din Frontul Popular şi, în consecinţă, din structurile de putere ale Republicii Moldova, Bucureştiul susținut politicile rusofobe și moldavofobe, şi a încercat să introducă în conştiinţa societății moldovenești ideea privitor la imposibilitatea de existenţa a Moldovei ca stat independent. Prin intermediul mass-media finanţate de la Bucureşti ca un „fir roșu”a fost propagată ideea că Transnistria şi Găgăuzia ar trebui să fie cedate, fiindcă alte căi de soluţionare a conflictului nu există: "Moscova nu va permite". Din punct de vedere al dreptului internațional conflictul transnistrean a început ca un conflict intern între autorităţile centrale ale RSS Moldoveneşti şi autorităţile locale din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Pe parcursul anilor 1989 – 1992, indiferent de apariţia unor incidente, conflictul rămâne intern, deoarece în el nu s-au implicat în mod direct alte state. Internaţionalizarea conflictului a început doar în iunie 1992, după izbucnirea ostilităţilor şi implicarea în conflict a unităţilor Armatei a 14-a ruse.
Perspectivele de soluţionare a conflictului transnistrean depind de interacţiunea dintre un întreg complex de factori interni şi externi. Întrucât această problemă este la periferia atenţiei „marilor actori”, este inutilă şi periculoasă aşteptarea până când „unchiul mare”, în cele din urmă, va ajunge la soluționarea ei. Potrivit opiniilor unor cercetători, principalul obstacol în soluţionarea conflictului transnistrean este slăbiciunea democraţiei moldoveneşti cât și ideea statalităţii moldoveneşti în cadrul unui stat integru.
Motivele care au dus la apariţia conflictului transnistrean demult au dispărut şi sunt ireversibile. Până în prezent (2011) între populaţiile de pe cele două maluri ale Nistrului, cu excepţia unor grupuri marginale, nu există elemente de ură etnică sau religioasă. În acelaşi timp, populaţia de pe ambele maluri s-a obișnuit cu ideea de divizare a ţării şi această problemă este la periferia atenţiei societății.
Timp de mulţi ani, în mod conştient, sunt impuse stereotipuri eronate privitor la conflictul transnistrean, în scopul neadmiterii soluționării lui. Formatul procesului de negocieri (5 2) contrazice esenţa conflictului transnistrean şi, respectiv, în cadrul acestui format este imposibil de soluționat acest conflict.
„Conflictul transnistrean” este un fenomen complex. Soluţionării lui î-i încurcă o varietate de factori - de la autoritarismul regimului politic din Transnistria şi terminând cu interesele geopolitice ale altor ţări.
Formula "soluţionarea conflictului", înseamnă nu doar semnarea unui document, ci finalizarea proceselor de transformare a Republicii unite Moldova într-un stat democratic şi viabil, perspectiva de existenţă a căruia nu va fi pusă la îndoială. Cu regret, această abordare a problemei nu este nici măcar luată în considerare în societatea moldovenească. La moment nu este suficientă capacitatea internă de soluţionare a conflictului și nu este favorabilă nici situația politică internațională.
Soluţia problemei transnistrene nu ar trebui să fie asociată cu problema retragerii trupelor ruseşti din Transnistria. Acestea sunt probleme diferite, şi dacă le vom separa, ar fi posibil de a găsi soluţii. |
|||||
|