Procesul de socializare a copiilor cu deficienţă mintală se confruntă cu probleme greu de soluţionat, cum ar fi lipsa deprinderilor de comunicare interpersonală în mediul persoanelor fără deficienţe; inexistenţa necesităţii de a comunica; autoaprecierea inadecvată; perceperea negativă a altor persoane; egocentrismul; înclinaţia spre a fi întreţinuţi şi tutelaţi. Viaţa copilului cu deficienţă mintală nu presupune contactul larg cu semenii săi: dacă copilul este instituţionalizat, atunci el este înconjurat de persoane cu probleme social-psihice şi comunicative asemănătoare; dacă se află în familie, atunci alături sunt doar familia, rudele, de aceea necesitatea unei analize profunde a legităţilor de dezvoltare a comunicării la categoria dată de copii

The socialization process of children with mental disabilities faces difficult problems to solve, such as the lack of interpersonal communication skills in the environment of people without disabilities; the non-existence of the need to communicate; inadequate self-esteem; negative perception of other people; egocentrism; the inclination to be maintained and protected.The life of the mentally handicapped child does not involve wide contact with his peers: if the child is institutionalized, then he is surrounded by people with similar social-mental and communicative problems; if they are in the family, then only the family, the relatives, are next to them, therefore the need for a deep analysis of the laws of communication development in the category given by children.