Identitatea lingvistică, la fel ca identitatea culturală, este examinată preponderent în contextul comunicării interculturale, al globalizării și al pragmatismului schimbului de mesaje. Nu mai puțin importantă este identitatea lingvistică marcată de studii și ocupații profesionale. Orice vorbitor poate fi identificat după utilizarea coerentă a unităților lexicale terminologice, iar individualitatea sa lingvistică se alimentează din lecturi și alte experiențe cognitive și culturale. O parte esențială a identității lingvistice a elevului contemporan este limba de instruire, care a) nu întotdeauna este și limba maternă a elevului și b) poate să se schimbe chiar în procesul studiilor, în cadrul mobilității academice. Identitatea culturală se construiește din interpretarea și valorificarea semnelor diferitor sisteme semiotice, în contexte teritoriale, naționale și globale.

Like cultural identity, linguistic identity tends to be examined in the context of cultural communication, globalization, and pragmatic message exchange. However, education and professional endeavors are of no lesser importance for linguistic identity. Any speaker may be identified by their coherent use of terminological vocabulary, while their linguistic identity is continuously nourished by reading and other cognitive and cultural experiences. For the modern student, an important part of their linguistic identity is the language of instruction, which, a) is not necessarily also the student’s native language; b) may change in the course of education, due to academic mobility. Cultural identity consists of the interpretation and exploration of the signs belonging to various semiotic systems, in territorial, national, and global contexts.