Introducere: Suferințele majore ale bolnavilor cu colostază cronică instalate pe fondal de dolicocolon, incorijabile conservator, epuizează considerabil pacienții, afectând grav statutul lor psihologic. Gestul chirurgical în aceste cazuri devine ultima speranță, dar din nefericire, uneori fiind unul sub așteptare. Studiul nostru relevă analiza comparativă a rezultatelor precoce și tardive ale diferitor gesturi chirurgicale aplicate pacienților cu dolicocolon. Scopul lucrării: Efectuarea unui studiu comparativ de tratament chirurgical trțiaodnial și mini-invaziv în colostaza cronică decompensată. Material și metode: În perioada anilor 2000-2014 în Clinica chirurgie nr.2 au fost internați și tratați chirurgical 137 pacienți cu dolicocolon. Raportul dintre bărbați și femei a fost de 1:6, iar vârsta medie a pacienților a constituit 43 ani. Metoda clasică de rezecție a colonului sigmoid s-a aplicat în 96 (70,1%) cazuri, hemicolonectomii pe dreapta – 14 (10,21%) cazuri, rezețici laparoscopice s-au realizat în 27 cazuri (19,7%). Rezultate: Au fost comparate rezultatele postoperatorii la pacienții operați cu un abord tradițional (lotul 1) versus bolnavii supuși intervențiilor mini-invazive (lotul 2). Durata spitalizării pacienților primului lot a constituit 12,8 zile față de 7,5 zile– pentru pacienții operați laparoscopic. Complicațiile postoperatorii în lotul 1 au constituit 14,6%, pe când în lotul de studiu – doar 9,1%. O atenție deosebită s-a acordat perioadei postoperatorii tardive, ce a permis de a constata că pacienții supuși rezecțiilor extinse (hemicolonectomii) au beneficiat de rezultate pozitive în 92,1% cazuri, pe când la pacienții cu rezecții sectorale ameliorarea s-a înregistrat doar în 68,7% cazuri. Concluzii: Dolicocolonul refractar la medicația conservativă rămâne a fi o indicație pentru tratament chirurgical. Volumul și tipul intervenției se va stabili individual într-o strictă corelare cu rezultatele examinărilor obținute preoperato

Introduction: Major suffering of the patients with chronic colostasis installed in case of dolichocolon which cannot be treated using the conservative methods exhausts the patients affecting their psychological status. The surgical treatment in these cases becomes the last hope, but the results could be below expectations. Our study presents the comparative analysis of the precocious and late results of the different kinds of the surgical treatments applied to the patients with dolichosigma. Aim of the study: To perform a comparative analysis between the traditional and miniinvasive surgical treatments in case of chronic colostasis. Material and methods: During the period 2000-2014 in the surgical Clinic nr.2 a total of 168 patients with dolichocolon have been hospitalized and have undergone the surgical treatments. The ratio of men and women have been 1:6, the average of age has been 43 years. Classical methods of resection have been applied to 96 patients, right hemicolectomy – to 14 patients, laparoscopic resection have been performed to 34 patients. Results: Postoperative results of two groups of the patients have been compared: the patients treated traditionally vs. the patients treated using miniinvasive methods. The time of hospitalization in first case was 13.4 days vs. 7.5 days for patients which have been treated using the laparoscopic surgery. Postoperative complications constitute in the first group – 14.6%, but in the second group – only 9.1%. A special attention was related to the late postoperative period and this permitted to establish that the patients with extended resections (hemicolectomies) had good results in 92.1% cases, and in the patients with segmental resections the improvement was recorded just in 68.7% cases. Conclusions: The dolichocolon which cannot be treated conservatively remains to be a indication for a surgical treatment. The volume and type of the operation will be established individually in correlation with the results of preoperative examination.