Stress, violence and various types of abuse can be present in every person's life, either adult or child. That's why it's important to develop skills or personal strategies to adapt to stress from early ages. Studies in the sphere of Health Psychology have identified assertiveness as an important factor in moderating the action of stressors and preventing emotional abuse. Assertiveness is a communication skill that enables children to respond appropriately to challenges and also helps them to prevent/solve conflicting situations. Recent contact with pre-school teachers in the context of their professional training programs has led us to wonder whether and how much the concept of assertiveness in the preschool environment is known and to what extent this skill is a goal of the activities in early education. In this sense, we designed an exploratory research aimed at identifying pre-school teachers' perceptions of the importance of developing assertiveness in the second childhood, and the ways in which this ability is found in the range of goals pursued in a school year. The methodology of the research included the study of school documents for planning and monitoring of didactic activity and the semi-structured individual interview. The group of subjects consisted of 18 pre-school teachers from both urban and rural areas. Of these, one-third is included in private education. Preliminary results indicated that assertiveness is not recognized as having a particular importance for the development of personality at pre-school age, but among the endpoints found in the school documents, elements directly or indirectly associated with the development of assertiveness in pre-school children have been identified.

Stresul, violenţa şi diferite tipuri de abuz pot fi prezente în viaţa fiecărei persoane, fie adult, fie copil. De aceea este important să dezvoltăm încă de la vârste timpurii abilităţi sau strategii personale de adaptare la stres. Studiile din sfera psihologiei sănătăţii au identificat asertivitatea ca fiind un factor important de moderare a acţiunii factorilor stresori şi de prevenire a abuzului emoţional. Asertivitatea este o abilitate de comunicare care permite copiilor sa răspundă adecvat la provocări şi, de asemenea, îi ajută să prevină/rezolve situaţii conflictuale. Contactul din ultimii ani cu profesorii din învăţământul preşcolar, în contextul programelor de formare profesională a acestora, ne-a determinat să ne întrebăm dacă şi cât de mult este cunoscut conceptul de asertivitate în mediul preşcolar şi în ce măsura aceasta abilitate constituie o finalitate a activităţilor de educaţie timpurie. In acest sens am proiectat o cercetare exploratorie cu scopul de a identifica percepţiile profesorilor din învăţământul preşcolar asupra importanţei dezvoltării asertivităţii in a doua copilărie, şi modalităţile in care aceasta abilitate se regăseşte in paleta de finalităţi urmărite intr-un an şcolar. Metodologia cercetării a cuprins studiul documentelor şcolare de planificare şi monitorizare a activităţii didactice şi interviul individual semi-structurat. Lotul de subiecţi a fost alcătuit din 18 cadre didactice din învăţământul preşcolar, atât din mediul urban, cat si din mediul rural. Dintre acestea o treime sunt cuprinse în învăţământul particular. Rezultatele preliminare au indicat faptul ca asertivitatea nu este conştientizată ca având o importantă deosebită pentru formarea-dezvoltarea personalităţii la vârsta preşcolară, însă între finalităţile regăsite in documentele şcolare au fost identificate elemente asociate direct sau indirect cu dezvoltarea asertivităţii la preşcolari.