Autorul studiului își propune să valorifice experiența Uniunii Europene în gestionarea colaborării în domeniul culturii, în sprijinul dialogului intercultural, în domeniul educației. Cultura este patronul identității europene, agentul justificativ al politicii interne și externe, a acțiunilor care privesc comportamentul autorităților naționale și al conducătorilor instituțiilor comunitare. Cultura este o componentă a sistemului social, determină toate celelalte componente și este determinată la rândul său de acestea. Cultura este analizată și din perspectiva utilizării sale ca mijloc de creștere economică, reprezentând un element-cheie în procesul construcției europene, fiind liantul între popoare și între cetățenii care consideră că au o cultura comună. Estimarea rolului culturii în asigurarea funcționării instituțiilor europene permite autorului să evidențieze importanța unei politici echilibrate, elaborată și implementată pe baza a două principii: reciprocitatea și flexibilitatea. În concluzie, autorul susține că politica culturală, inevitabil orientată în viitor, are potențialul de a menține organizațiile în sfera sa în continuă evoluție