În cadrul cercetărilor arheologice realizate în perioada anilor 2018-2021 la restaurarea Mănăstirii Frumoasa din Iași, ansamblu arhitectonic înscris în Lista Monumentelor Istorice din România, în luna august 2018 s-a făcut o descoperire funerară inedită. Astfel, în zona de la vest de biserica mănăstirii, pe partea dreaptă a căii de acces ce duce de la turn spre biserică, a fost identificat un mormânt de inhumație de la sfârșitul sec. XVI, parțial afectat de un mormânt din sec. XIX și de lucrări antropice din sec. XX. Precizăm faptul că înhumarea s-a produs în vechiul cimitir care a existat, cel mai probabil, în jurul bisericii construite la sfârșitul sec. XVI, ctitorie a hatmanului Meletie Balica, construcție a cărei poziționare nu a fost identificată spațial prin cercetările efectuate până la acest moment. Materialul osteologic păstrat a evidențiat faptul că persoana înhumată era de sex masculin, în vârstă de 25-30 ani, cu o înălțime de cca 171 cm. Ea suferea de maladia Scheuermann – o curbare excesivă a coloanei vertebrale în regiunea dorsală, cu o deformare vizibilă a spatelui, de forma unei cocoașe, maladie care apare, de regulă, în perioada de creștere și dezvoltare înainte de pubertate, fiind mai frecventă la băieți. Importanța descoperirii funerare este dată de inventarul său, constituit din 18 monede de aur. Piesele numismatice au fost dispersate pe corpul persoanei defuncte înainte de îngropare, multe dintre acestea ajungând a fi identificate în partea inferioară a gropii. Este posibil ca numărul monedelor depuse inițial să fi fost mai mare, iar în cursul afectărilor ulterioare din sec. XIX sau XX, unele dintre acestea să fi dispărut. Toate cele 18 monede sunt emisiuni de aur, în valoare de un ducat, din Regatul Ungaria (7 ex.); Transilvania (1 ex.); Austria (1 ex.); Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană – BrandenburgFranconia (1 ex.); Münsterberg-Oels din Silezia (1 ex.) și Țările de Jos (7 ex.). Deoarece piesele au fost emise într-un interval de timp relativ lung – între 1516 și 1593 –, nucleul lotului nostru poate fi așezat în intervalul 1579-1590/1593 (11 ex.), piesele bătute anterior acestei perioade fiind în minoritate (6 ex.). Modul de depozitare a pieselor (împrăștiate în mormânt), ca și valoarea lor ridicată (ducați de aur), reliefează faptul că depunea lor a purtat un caracter de ofrandă/jertfă pentru cel înhumat, care era o persoană suferindă, bolnavă, însă cert este faptul că aceasta provenea dintr-o familie bogată. Structura depozitului ne sugerează o primă ipoteză asupra faptului că apariția monedelor de acest gen ar fi fost făcută pe cale comercială, ele ar fi fost aduse în Moldova istorică de negustorii veniți din Europa Centrală, pe filiera vestică (prin Transilvania). Cum până la acest moment nu s-a realizat o analiză ADN asupra materialului osteologic al persoanei înhumate, nu pot fi excluse și alte ipoteze asupra descoperirii, precum și cea a unei persoane venite în pelerinaj religios pentru vindecare etc.