Spectacularizarea politicii ca stratagemă mediatică
Закрыть
Articolul precedent
Articolul urmator
110 0
SM ISO690:2012
MORARU, Victor. Spectacularizarea politicii ca stratagemă mediatică. In: Интеллектуальная культура Беларуси: истоки, традиции, методология исследования. Ediția a 1-a, 13-14 noiembrie 2014, Minsk. Минск, Республика Беларусь: Минск «Право и экономика», 2015, pp. 419-420. ISBN 978-985-552-462-6.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Интеллектуальная культура Беларуси: истоки, традиции, методология исследования
Ediția a 1-a, 2015
Conferința "Интеллектуальная культура Беларуси: истоки, традиции, методология исследования"
Minsk, Belarus, 13-14 noiembrie 2014

Spectacularizarea politicii ca stratagemă mediatică


Pag. 419-420

Moraru Victor
 
Institutul Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice al AȘM
 
Disponibil în IBN: 27 octombrie 2021



Teza

Unul din păcatele capitale ale sferei politico-mediatice este spectacularizarea
politicii, susţinerea vedetismului politic. Or, politica-spectacol, în realitate, nu poate
spori anvergura efortului politic şi eficienţa acţiunii politice, ci contribuie doar la
proliferarea crizei democraţiei. În aceste circumstanţe, media ignoră sau tratează
simplist-reducţionist ori superficial probleme importante ale actualităţii, ca: securitatea
şi stabilitatea naţională şi socială, integritatea statală, lupta pentru democratizarea
societăţii, realitatea din zonele tensionate şi de conflict etc.
Simplificarea problemelor, tratarea mediatică superficială a complexităţii reale a
situaţiilor şi fenomenelor abordate are semnificaţia unei abstrageri din real, a unei
neimplicări sau a unei implicări jucate, ce aduce deservicii procesului în sine, societăţii
în ansamblu.
Avem exemplul unor evenimente, de unde media aduce doar imaginea brutală a 420
atentatelor, a conjuraţiilor, a militarilor ucişi în ambuscade, ca elemente de spectaculozitate,
fără a se produce însă pătrunderea în rădăcina acestor evenimente şi procese destul de
controversate: conflictele etnice sau religioase, corupţia endemică, traficul de droguri,
nepotismul, sărăcia, interesele politice divergente, sistemul juridic nefuncţional.
Interpretările şi dezbaterile desfăşurate în mass-media cu aceste ocazii nu reuşesc să
depăşească condiţia superficialităţii, tratării lipsite de adîncime, propunînd analize abstracte,
tributare afilierii (deschise ori ascunse) politice.
În fond, tot mai des, în scrierile jurnalistice politica apare drept teatru. Comunicarea
politică modernă manifestă o predispoziţie evidentă pentru spectacularizarea politicii,
exploatând, prin urmare, la maximum, resursele dramaturgice ale politicii, în vreme ce
adevărurile fruste, din arealul noii configuraţii strategice a zonelor tensionate, inclusiv zona
transnistreană, care se bucură de prea puţin interes din partea unei părţi a politicului, sunt,
pur şi simplu, ignorate sau abordate de o manieră simplistă.
Analiza mass-media denotă o sporire a volumului informaţiei politice, realizate în
aşa-zisa noua formă de infotainment (derivare de la information şi entertainment), în care
informaţia este prezentată cu o uşoară doză de ironie, relevînd, în primul rînd, aspectele de
fapt divers ale evenimentului.
Nu de puţine ori, media din Republica Moldova şi din România prezintă un spectacol
gratuit, care produce în public ilaritate. Redactorii de la unele televiziuni private, în special,
etalează ca acţiuni incriminabile ale politicului elemente care s-ar situa, chipurile, in zona
informaţiilor clasificate, ce ţin de securitate, de siguranţa naţională, dar, de fapt, sunt lucruri
comune, lipsite de importanţă. Necunoaşterea domeniului se răzbună, astfel, pe media,
afectîndu-i prestanţa.
Este nevoie de mult profesionalism şi dăruire în acest domeniu, iar când politica se
intersectează cu zonele interesului naţional şi social, al securităţii, abordarea cu
superficialitate a comunicării şi acţiunii politice poate fi sinonimă, pentru politicieni, cu
sinuciderea politică, iar pentru jurnalişti, cu pierderea treptată a credibilităţii.