Periimplantita este o complicaţie în reabilitarea implanto-protetică care provoacă dereglări morfo-funcţonale, masticatorii şi estetice. În funcţie de gravitate poate fi abordată prin tratament conservativ chirurgical sau radical. Scopul lucrării este analiza comparativă a metodelor conservativ chirurgicale (păstrarea implantului) versus radicale (explantarea).S-au studiat 2 pacienţi care s-au adresat la clinica SRL “Omni Dent” cu periimplantita. S-au comparat manifestarea, tratamentul, evoluţiala ambiipacienţi. Criterii de analiză: extinderea defectului osos, aspectul ţesuturilor moi, regenerarea tisulară, timpul de reabilitare implanto-protetică. La pacientul RI au fost modificări de culoare şi aspect al ţesuturilor moi periimplantare (hiperemie, edem, eliminări purulente), radiotransparenţa periimplantară pe toată suprafaţa implantului; la pacientul TM au fost aceleaşi semne clinice însă limitate la ½ lungime implant. La pacientul RI s-a efectuat explantarea cu reimplantarea în regiunea invecinată 2.4 peste 4 luni cu protezare peste alte 4 luni. Regenerarea tisulară fără complicaţii. La pacientul TM s-a recurs la păstrarea implantului cu chiuretaj, implantoplastie, adiţie osoasă. Reabilitarea protetică urmată ulterior fără complicaţii. Adresarea la timp ar preîntâmpina dezvoltarea complicaţiilor cu pierderea implantelor. Pierderea neînsemnată a ţesuturilor periimplantare poate fi recuperată cu păstrarea implantului, în defectele extinse soluţia optimală este explantarea cu reabilitarea implanto-protetică ulterioară.

Peri-implantitis is a complication in implantprosthetic rehabilitation that causes morpho-functional, masticatory and aesthetic disorders. Depending on the severity it can be approached by conservative surgical or radical treatment. The aim of the paper is the comparative analysis of conservative surgical methods (implant preservation) versus radical (explantation). We studied 2 patients who came to the SRL “Omni Dent” clinic with peri-implantitis. Manifestation, treatment and evolution in both patients were compared. Analysis criteria: bone defect extension, soft tissue appearance, tissue regeneration, implant-prosthetic rehabilitation time. In RI patient there were changes in color and appearance of the peri-implant soft tissues (hyperemia, edema, purulent discharge), peri-implant radiolucency on the entire implant surface; in the TM patient there were the same clinical signs but limited to ½ implant length. RI patient underwent explantation with re-implantation in the neighboring region 2.4 after 4 months with prosthesis fixing after another 4 months. Tissue regeneration evolved without complications. In TM patient was decided to keep the implant through curettage, implantoplasty and bone addition. Prosthetic rehabilitation followed later without complications. Timely addressing would prevent the development of complications with implant loss. The insignificant loss of peri-implant tissues can be recovered with the preservation of the implant, in the extended defects the optimal solution is the explantation with the subsequent implantprosthetic rehabilitation