Biografia lui Frederic Chopin se desfăşoară pe întinderea a patru decenii, asemenea celor ce aparţin unor iluştri romantici ce au vieţuit în prima jumătate a secolului al XIX-lea (ca Weber
sau Franz Schubert, ca Felix Mendelssohn-Bartholdy sau Robert Schumann, ca Vincenzo Bellini sau Gaetano Donizetti) dar cu trăsături distincte.
Spre deosebire de Robert Schumann, colegul său de generaţie, Frederic Chopin va cultiva genurile miniaturale cu o sârguinţă nedezminţită, împletind formele cu veche tradiţie (preludiul,
variaţiunea, rondoul) cu cele ce-şi începeau consacrarea (ca balada, valsul), şi adăugând acestora altele noi (mazurca, poloneza), al căror colorit melodico-ritmic înviora cu fantezie
natura unei compoziţii. Caracteristică pentru începuturile creatoare ale compozitorului polonez rămâne şi Variaţiunea pe o temă, modalitate componistică de transformare a ideii muzicale.
Prima încercare în această formă tradiţionalistă datează din 1826 – Variations sur un air
national de Moore à 4 mains. Anul 1827 este cel în care Frederic Chopin a compus cu elan în această tehnică componistică, fără a-şi mai fi înscris aceste lucrări în lista de opusuri (Variațiuni pe tema unui cântec elveţian în Mi Major, Variațiuni pe tema „La ci dorem la mano” din opera „Don Giovani” de Mozart).
Frederic Chopin a scris o singură lucrare pentru pian la patru mâini – Variations sur un
air national de Moore à 4 mains. Controversa privind originalitatea lucrării se referă la cele două pagini lipsă: prima de la Secondo (măs. 1-27) şi ultima la Primo (măs. 149-179). Lucrarea a fost
semnalată de către sora compozitorului, Ludwika Jedrzywicz, care a fost solicitată, în anul 1854, să facă o listă cu creaţiile nepublicate ale fratelui său. Descoperită abia în 1964 în Biblioteca Jagiellonă din Cracovia, copia manuscrisului a fost autentificată în anul 1966. Bucuria descoperirii operei a fost umbrită de lipsa celor două pagini amintite. A revenit cunoscutului pianist Jan Ekier misiunea anevoioasă de a reconstitui părţile lipsă şi a reda lumii muzicale opera – parte integrantă a creaţiei chopiniene. Activitatea a fost dificilă, apreciind că este imposibil de redat cu exactitate ceea ce Frederich Chopin şi-a imaginat. Se poate încerca doar o reconstituire a climatului, mai puţin notele. Jan Ekier dezvăluie în nota ce însoţeşte ediţia din 1965 a Variaţiunilor (PWM Edition Polskie Wydawnictwo Muzycźna) câteva dintre ideile care l-au condus la finalizarea sarcinii pretenţioase pe care şi-a asumat-o.
Publicată după mai bine de o sută de ani, opera a cunoscut o rapidă popularizare. Ea dezvăluie existenţa unor germeni stilistici ce se vor contura ulterior în creaţia pianistică chopiniană.
Izvorâtă din forma epocilor anterioare, variaţiunea romantică diversifică măiestria componistică cu fantezie şi expresie prin impunerea virtuozităţii. Tema şi ciclul de variaţiuni
merită să fie cunoscute şi incluse în repertoriul ansamblurilor de duo pianistic. Opera dezvăluie talentul unui adolescent care va deveni unul dintre cei mai mari pianişti ai secolului al XIX-lea.