În articol autoarea își propune drept obiectiv principal argumentarea necesității studierii și valorificării dansului popular scenic și a dansului de caracter, prin atribuirea comparativă a trăsăturilor metodologice și aspectuale ale acestora. În acest scop sunt utilizate metoda analitică de abordare a problemei, precum și direcția pedagogică. Dansul popular scenic și dansul de caracter exploatează capacitatea minții atât la un dansator profesionist (artiști de balet), cât și la un dansator amator, prin educarea trupului în vederea conștientizătii fiecărei mișcări executate. Din punct de vedere metodologic, dansul popular scenic și dansul de caracter sunt analoage, iar din punct de vedere aspectual ele sunt variate, diferențiindu-se în funcție de caracter, de interpreți/executanți/ dansatori, de locul de manifestare și muzica specifică. Dansul popular scenic (dansul spaniol, dansul ucrainesc, dansul rusesc, dansul italian etc.) are un caracter specific, iar dansul de caracter este dansul popular (folcloric) prelucrat și stilizat într-o formă corespunzătoare. Aceste forme ale dansului de caracter, la rândul lor, sunt analizate prin mijloace artistice specifice, iar în final ele sunt reproduse în spectacolele de balet, valorificate ca dans: românesc, unguresc, spaniol, rusesc, polonez, chinezesc, oriental etc. În concluzie, din punct de vedere metodologic nu este nicio diferență între dansul de caracter și dansul popular scenic, iar din punct de vedere aspectual sunt anumite divergențe, și anume: − varietatea bogată de dansuri popular-scenice, − baletizarea (stilizarea) dansurilor de caracter, − artiștii de balet/dansatorii care interpretează fie dans de caracter, fie dans popular scenic, care dobândesc diversificarea capacității de expresie și de dezvoltare a creativității interpretative.