Arta cinematografică mereu a fost o formă neobișnuită de artă derivativă, care face o irupție în lume, aducând o nouă realitate care se inserează într-un mediu social și cultural în schimbare. La început, filmul a fost o extensie a fotografiei, apoi o extensie a spectacolului de magie a lui Georges Méliès. Odată cu dezvoltarea limbajului cinematografic, filmul tot mai mult se intersectează cu literatura, în special, cu poezia. În anii 1920, avangardiștii francezi Henri Chomette, Luis Delluc și Germaine Dulac juxtapun termenele filmul și poezia, pentru întărirea pozițiilor sale în tentativa de definire a noțiunii de „cinema pură” (cinema-pur). În paralel, formaliștii ruși Boris Eikhenbaum, Yury Tynyanov, Boris Kazansky, Evgeny Mikhailov și Adrian Piotrovsky au încercat să analizeze relația dintre limbajul vizual și cel literar, prin aplicarea teoriei poeziei formaliste în film. În eseul său Поэзия и проза в кинематографии, Șklovski exemplifică filmul poetic, citând lucrarea lui Dziga Vertov, Шестая часть мира, care, conform filmologului, „este construită pe principiul poeziei formale, având un caracter asociativ pronunțat și o recurență a imaginilor la sfârșitul filmului, unde acestea transmit un sens diferit”. Însăși Vertov se descria ca un poet-cineast, asociindu-se cu „un scriitor al cinematografiei, poet al filmului, care își scrie poeziile pe banda de film”. În Moldova, filmologii Dumitru Olărescu și Ana-Maria Plămădeală analizează „poeticul” din cinematografia națională. Ambii autori afirmă că spiritului poetic al filmului autohton este declanșat de viziunea metaforică asupra realității, caracteristică culturii românești. Un alt factor care a determinat direcția de dezvoltare a limbajului cinematografic din Republica Moldova pentru următoarele decenii a fost venirea în anii ’60 a unei întregi pleiade de scriitori în industria filmului, contribuind la pătrunderea valențelor poetice în cinematografia națională. Cercetarea științifică este bazată pe: (1) problematica definirii „poeticului” în film, (2) analiza istorică a utilizării conceptelor de „film poetic” și „poezia în film”, (3) bazele literaturii în analiza limbajului cinematografic de către formaliștii ruși și (4) cercetările în domeniul filmului poetic moldovenesc.