The generation born between the 80's and the first 90’s in Italy, has lived under the media and institutional bombing against immigrants. The only fault of this generation was the expectation for a better standard of living that their countries gave them. Therefore, they chose the cities of the West as destination, which found itself in a very difficult moment. For example, the first oil crisis, on 1973, incited the governments in rebuilding the economic system, transforming it in a neoliberal economic system, which decreased the prices to disadvantage the common workers. In this contest, migrant workers have covered an essential role in the western economy, because of the particular juridical position of themselves. The political and juridical position of the strangers, constituted by the lack of rights and privileges, allowed the exploitation of the immigrants by the factories, without consequences. This essay analyzes the continue decreasing of migrant’s rights in history. For this purpose, analyzing the important legislative decrees that have been adopted in Italy in the last twenty years, is evident the attitude to criminalize the immigrants. The first aim of this essay is the demystification of the political process and of the media, in order to observe facts from a neutral and incisive perspective. The goal is to release from the mood of hate against immigrants, a mood sadly familiar for the 90's generation. All that is against democracy, the same democracy that western countries are proud of. These countries have forgotten all of this, remembering us some aspects of absolutism, and even totalitarianism.

Generaţia născută la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90 în Italia şi-a trăit întreaga viaţă sub bombardamentul unui război instituţional şi mediatic împotriva imigranţilor a căror unică vină este aceea de a fi avut de la viaţă aşteptări mai mari decât cele pe care ţările lor de provenienţă – din diverse motive istorice, legate de obicei de atitudinea fără scrupule a ţărilor occidentale – li se-ar fi putut oferi. Prin urmare, şi-au ales ca destinaţie a proiectului migrator oraşele din vest, dar într-o perioadă istorică destul de dificilă şi pentru acestea. De exemplu, prima criză a petrolului din 1973 a împins guvernele să restructureze sistemul economic într-un mod neoliberal, prin urmare, acestea au ales să scadă preţurile în dezavantajul muncitorilor. În acest context, lucrătorii imigranţi au devenit extrem de folositori pentru economia occidentală, pentru că statutul lor juridic de străini a permis crearea unor drepturi diferite sau, mai bine spus, a unei lipse de drepturi pentru acest grup de persoane, dând voie industriei să exploateze imigranţi practic fără consecinţe. Dacă motivele economice au jucat un rol cheie în determinarea înrăutăţirii condiţiei juridice a imigranţilor, rasismul instituţional, remarcat într-un mod potrivit de mass media, are şi scopul de a distrage atenţia cetăţenilor de la reformele târgului locurilor de muncă, care s-au desfăşurat începând cu anii ’80, şi de a furniza un ţap ispăşitor pentru îngrijorările şi nesiguranţele care îi chinuie. Acest scurt eseu analizează diminuarea drepturilor imigranţilor din ce în ce mai gravă cu trecerea timpului. În acest scop, examinează decretele cele mai importante care au fost adoptate în ultimii douăzeci de ani în Italia şi scoate în evidenţă intenţia de a criminaliza imigranţi şi de a înrăutăţi condiţiile lor de viaţă. Obiectivul principal al acestei lucrări este acela de a demistifica procesul politic şi mediatic căruia îi suntem supuşi zi de zi şi de a observa lucrurile dintr-o perspectivă critică care, deşi cere un efort îngrozitor, mai alescui a avut ghinionul de a se fi născut şi de a fi crescut în climatul acesta contrar imigranţilor – ce a luat amploare în anii ’90 – este posibilă şi necesară din moment ce consecinţele nu privesc doar persoanele care îşi aleg ca destinaţie a proiectului migrator oraşele occidentale, ci implică şi autohtonii. De fapt, principiile pe care democraţia este întemeiată – acea democraţie de care ţările occidentale sunt mândre – sunt uitate când este vorba de concurenţa economică, favorizând astfel afirmarea statului penal, fapt care ne readuce în minte unele aspecte ale absolutismului sau chiar ale totalitarismului.