Însemnări ieșene (1 ianuarie 1936 − 1 octombrie 1940) a fost o revistă dedicată modelelor culturale care „să impună sentimentul frumosului”, cu țelul suprem de a realiza o „unificare sufletească a Românilor” şi care să cuprindă toată mișcarea intelectuală a țării. De aceea, apariția ei la 1 ianuarie 1936 a constituit o reînscriere a vieții intelectuale și artistice ieșene în circuitul presei culturale naţionale interbelice, mai ales prin ecourile puternice pe care această publicație le-a avut în cultura românească. Revista Însemnări ieșene a contribuit la dezvoltarea culturii și literaturii române, polarizând în jurul ei mari personalități din diferite domenii. Periodicul a apărut inițial bilunar, apoi lunar, sub conducerea unor mari personalități ale literaturii și științei românești: Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Mihai Codreanu și Grigore T. Popa. Profilul revistei este larg, enciclopedic, publicând articole și studii, eseuri critice, versuri, nuvele, cronici literare, critică de artă, muzicală, teatrală, precum și recenzii de cărți și reviste. Printre numeroșii colaboratori ai revistei s-au numărat: Ionel Teodoreanu, Mihai Codreanu, George Lesnea, Demostene Botez, Otilia Cazimir, Magda Isanos, Alexandru Piru, Nicolae Țațomir, Ștefan Procopiu, Gheorghe Ivănescu și multe alte personalități ale culturii și vieții academice românești. Se pot remarca și personalități din domeniul artelor, care au participat la înnoirea sevei de viață a orașului, la dezvoltare gustului pentru artă, muzică, teatru în vechea capitală a culturii românești, dintre care cităm: pictorul Costache Agafiței, „cel mai autorizat” monograf în culori al Iașului, criticul de artă Grigore V. Coban, compozitorul și profesorul Alexandru Zirra, publicistul și dramaturgul ieșean Traian Gheorghiu ș.a. Publicația s-a bucurat de interesul cititorilor datorită politicii editoriale, valorii personalităților culturale care au colaborat la editarea ei, direcțiilor intelectuale promovate, și a marcat în mod evident viața spirituală ieșeană și românească de la sfârșitul deceniului al patrulea al secolului XX. Astfel, Însemnări ieșene constituie un document cultural de o bogăție considerabilă ce a avut un rol important atât în spațiul academic și cultural ieșean, cât și în evoluția societății interbelice românești. Lucrarea de față își propune să demonstreze că Însemnări ieșene a fost nu numai o revistă de prestigiu în cultura românească din perioada interbelică, ci și o platformă pentru producerea și promovarea unor valori estetice cu un caracter programatic care au proclamat valoarea sufletului, a sentimentelor alese și a forței spirituale. De aceea, idealul suprem al revistei a fost construirea și dezvoltarea unor paradigme culturale ieșene care să fie preluate și la nivel național prin generarea unor modele și fixarea unor puncte de referință culturale. Acestea reprezintă materializarea atașamentului fondatorilor și colaboratorilor publicației ieșene față de valorile spirituale și culturale ale capitalei Moldovei și față de valorile fundamentale ale spiritualității românești și europene.