Articolul precedent |
Articolul urmator |
236 4 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-03-18 23:35 |
SM ISO690:2012 CONSTANTINOVICI, Cătălina. Non-formalul în educația muzicală. In: Educaţia artistică: realizările trecutului şi provocările prezentului.: Conferinţa ştiinţifică internaţională dedicată aniversării a 75 ani de învăţământ artistic din Republica Moldova, 25-26 noiembrie 2015, Chişinău. Chişinău: „Grafema Libris” SRL, 2015, p. 14. ISBN 978-9975-52-196-3. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Educaţia artistică: realizările trecutului şi provocările prezentului. 2015 | ||||||
Conferința "Educaţia artistică: realizările trecutului şi provocările prezentului" Chişinău, Moldova, 25-26 noiembrie 2015 | ||||||
|
||||||
Pag. 14-14 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Necesitatea introducerii non-formalului în educația muzicală a survenit ca urmare a experienței pe care am dobândit-o la catedră, timp de paisprezece ani, și ca voluntar, de peste opt ani. În această perioadă am realizat, treptat, că elevii au, de la o generație la alta, alte așteptări. Și acestea se îndreaptă către modalitatea de abordare, de expunere a temei, cu nevoi de comunicare, de dialog. Pornind de la sintagma ”școală activă integralistă”, utilizată de conf. univ. dr. Gabriela Munteanu, care ne orientează către dezvoltarea muzicală, am găsit conexiuni cu reprezentanții școlii active muzicale: Emile-Jacques Dalcroze, Maria Montessori, Carl Orff, Maurice Chevais. Astfel, în calitate de președintă a Asociației culturale Vis de Artist, am inițiat și organizez în Botoșani atelierele BTart, bazate pe ideea de evoluție muzicală. Deși am utilizat sporadic aceste metode și ca profesor în instituții de stat, a realiza proiectul unui astfel de atelier reprezintă o adevărată provocare. Formată în stil tradițional, referindu-mă la metodicile de predare ale educației muzicale, am fost determinată să caut mereu provocări, pentru a menține vie atenția elevilor. În cazul acestor ateliere, ne-am concentrat atenția pe cursivitatea demersului propunând modalități de rezolvare a problemelor expuse bazate pe socializare. Astfel, am oferit libertate de exprimare participanților și i-am încurajat prin diverse activități menite să le evidențieze creativitatea și imaginația. Am utilizat metodele analitice propuse de muzicologul Guido Adler, în scopul depistării elementelor de limbaj muzical și am promovat conceptul de educație muzicală nonformală, conectând principiile școlii active contemporane. Grupa de copii, cu vârste diferite, de la opt la optsprezece ani, a fost expusă unor experimente artistice menite să încurajeze participanții să-și expună ideile și să descopere, prin propriile eforturi, elementele muzicale propuse. Pornind de la însemnătatea audiției, identificarea liniei melodice, infiltrând poezia, dansul și arta plastică, și finalizând cu pregnanța ritmului și perceperea acestuia în diferite moduri, cu probleme ale metricii, am reușit să realizăm câteva cursuri pentru beneficiul elevilor, dar și al profesorilor. Comunicarea permanentă și importanța socializării, a lucrului în echipă, au constituit coordonatele principale ale realizării atelierelor. Concluziile au fost eficiente în determinarea nevoii de înțelegere a lacunelor existente în cunoștințele muzicale, și nu numai, ale participanților. Astfel, au fost observate reacții pozitive din partea elevilor cu personalitate. Am numit aceste ateliere BTart ca fiind ateliere de „dezvoltare muzicală”, întrucât vin să întregească conceptul de „dezvoltare personală”. Scopul acestor ateliere este de a conștientiza și a înțelege muzica prin prisma propriei persoane, de a implica participanții în activitățile propuse prin variate modalități ce sunt incluse în domeniul muzical (audiție, cântec, utilizarea instrumentelor muzicale), dar și cu referiri la zone artistice adiacente — poezie, pictură, dans. |
||||||
Cuvinte-cheie non-formal, muzica, educaţie, Dalcroze, Montessori, Orf, non-formal, music, education, Dalcroze, Montessori, Orf |
||||||
|