Punerea sub învinuire ocupă un loc deosebit în faza de urmărire penală. Acest act totalizează activitatea organului de urmărire penală, realizată până la o anumită etapă. Ordonanța de punere sub învinuire indică aspectele în fapt și în drept ce sunt imputate învinuitului, care permite orientarea activității procesual-penale, determinând conținutul rechzitoriului precum și al limitelor judecării cauzei penale. Nu mai puțin importantă este comunicarea învinuirii incriminate, denumită în legislația națională – înaintarea învinuirii. Dacă organul de urmărire penală nu ar comunica actul de punere sub învinuire, acesta din urmă ar fi doar un act unilateral, caz în care învinuitul, căruia nu i s-a comunicat învinuirea, nu ar şti de ce este învinuit şi, în consecinţă, ar fi lipsit de posibilitatea de a se apăra de faptele care i se impută.

The indictment occupies a special place in the criminal investigation phase. This act summarizes the activity of the criminal investigation body, carried out up to a certain stage. The indictment ordinance indicates the factual and legal aspects that are imputed to the accused, which allows the orientation of the criminal procedural activity, determining the content of the indictment as well as the limits of the trial of the criminal case. No less important is the communication of the incriminated accusation, called in the national legislation – the submission of the accusation. If the prosecuting body did not communicate the indictment, the latter would be only a unilateral act, in which case the accused, who was not notified of the accusation, would not know why is he accused, and consequently, would be deprived of the possibility of defending himself against the facts imputed to him.