Nicolae Dabija, promotor asiduu al generației de poeți numită și a ochiului al treilea (critica literară îi atribuie această sintagmă după titlul volumului său de debut – „Ochiul al treilea” (Chișinău, 1975), este considerat un iconograf trăirist și mitic care, ca nimeni altul, în contemporaneitatea noastră imediată a cântat drama pătimirii Basarabiei. El a scris o poezie de factură ,,imnică, elegiacă sau monodică, programatic mesianică”, cum observă academicianul Mihai Cimpoi. Poezia sa, datorită valorii ei certe, aflată tot timpul sub semnul identificării sacrificial auctoriale, a fost receptată favorabil, premiată și tradusă într-o mulțime de țări. Poemele lui Nicolae Dabija, inconfundabile și memoriale, nu aparțin numai limbii române din stânga Prutului, ci tuturor celor care sunt dominați de nemărginirea spiritului românesc.

Nicolae Dabija, an assiduous promoter of the generation of poets also called the third eye (literary criticism attributes this phrase to him after the title of his debut volume – The Third Eye, Chisinau, 1975), is considered a living and mythical iconographer who, as no one else, in our immediate contemporaneity, sang the drama of the suffering of Bessarabia. He wrote a poem of „hymn, elegiac or monodic, programmatic messianic” nature, as the academician Mihai Cimpoi observes. His poetry, due to its certain value, always under the sign of sacrificial authorial identification, was favorably received, awarded and translated in many countries. Nicolae Dabija’s poems, unmistakable and memorial, do not belong only to the Romanian language on the left bank of the Prut, but to all those who are dominated by the boundlessness of the Romanian spirit.