Сetatea medievală a Chiliei, astăzi inexistentă, era compusă din citadela de piatră atribuită genovezilor, centura exterioară de zid, ridicată sub Ştefan cel Mare în 1479, şi întăritura bastionară otomană, edificată la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În articol sunt examinate două documente referitoare la cetatea Chilia, descoperite de autor în Arhiva Militară-Istorică de Stat a Rusiei din oraşul Moscova. Primul document reprezintă un plan nedatat al fortificaţiei bastionare otomane întocmit, cel mai probabil, de inginerul francez François Kauffer în anii 1795–1797. Pe desen sunt indicate în limba turco-osmană denumirile bastioanelor (Bastionul Agalei, Bastionul Paşei, Bastionul Unical/Neobişnuit), porţilor (Poarta de piatră, Poarta cu hersă, Poarta dinspre apă, Poarta Agalei), construcţiilor de zid (moscheea sultanului Bayezid, baia de tip hammam, postul de strajă, arsenalul, cazarma ienicerilor, cazarma armurierilor, corpul de gospodărie, beciul, hambarul, depozitul de muniţii ), mahalalelor ş.a. Cel de-al doilea document, de asemenea nedatat, a fost realizat de inginerii ruşi, cel mai probabil, în anul 1770, atunci când trupele general-porucicului Nicolai Repnin au ocupat oraşul şi cetatea Chilia. Documentul prezintă patru vederi ale cetăţii de piatră, construită sub moldoveni. Izvorul iconografic oferă informaţii despre planimetria turnurilor (de plan rectangular, hexagonal, octogonal şi complex), volumetria acestora (prismatice cu patru, şase şi opt feţe, cilindrice, cu rezalit, cu nivelul superior în consolă, cu coronament-turnuleţ), forma acoperişurilor (piramidale în patru, şase şi opt feţe, conice, în două sau patru pante cu coamă), forma merloanelor (rectangulare simple, rectangulare cu terminaţia în două pante plasată transversal sau longitudinal), forma deschiderilor pentru tragere (pătrate, dreptunghiulare, de tip fenta), forma acceselor (dreptunghiular, terminat în arc în plin cintru în partea superioară) ş.a.