Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
1045 122 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-25 10:06 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
347.65:347(37) (1) |
Семейное право. Наследственное право (301) |
SM ISO690:2012 BĂNĂRESCU, Anatolie, BĂNĂRESCU, Iulia. Moștenirea testamentară conform dreptului privat roman. In: Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Sociale), 2021, nr. 8(148), pp. 95-99. ISSN 1814-3199. DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.5113083 |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Sociale) | ||||||
Numărul 8(148) / 2021 / ISSN 1814-3199 /ISSNe 2345-1017 | ||||||
|
||||||
DOI:https://doi.org/10.5281/zenodo.5113083 | ||||||
CZU: 347.65:347(37) | ||||||
Pag. 95-99 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
În dreptul roman, testamentul a fost un act unilateral și mortis causa, fiind caracterizat prin faptul că cel care l-a întocmit se putea răzgândi până în ziua morții sale și să-și retragă testamentul făcut. Privit în calitate de act universal, testamentul însemna că testatorul, cât mai era în viață, putea să anuleze oricând testamentul lăsat ori să schimbe numele moștenitorului căruia urma să-i revină averea. Deoarece testamentul exprima o singură voință – pe cea a testatorului, testamentul niciodată nu putea fi considerat contract. Chiar dacă unii ar zice că și la testament participau două persoane – cel care lasă testamentul (testatorul) și cel în folosul căruia era lăsat (moștenitorul) – , logica este una greșită, fiindcă, până la moartea testatorului moștenitorul nu știa despre faptul că i-a fost lăsată o moștenire. Acest lucru se păstra în secret. |
||||||
Cuvinte-cheie testament, testator, moştenire testamentară, drept privat roman, acte testamentare, religie, norme legale, will, testator, testamentary inheritance, Roman private law, testamentary papers, religion, legal norm |
||||||
|