Articolul este dedicat asimilării elementelor folclorice în triourile pentru vioară, violoncel şi pian semnate de compozitori din Republica Moldova la confluența secolelor XX și XXI, în baza analizei succinte a trei creații: „Oglan” de D. Gagauz (1995), „I.N.O.2” de V. Rotaru (2004) și a Trioului pentru vioară, violoncel și pian de O. Negruța (2004). În baza materialului muzical studiat, autoarea descrie tratarea unor elemente folclorice în creațiile vizate: principiile monodiei aplicate în raportul partițiilor ansamblului cameral, folosirea ritmului parlando-rubato și a altor trăsături ale unor specii folclorice precum hora, doina ș.a. Este important de subliniat că pe lângă folclorul moldovenesc, compozitorii abordează și folclorul popoarelor conlocuitoare din Republica Moldova, drept exemplu servind folosirea elementelor folclorului găgăuz în „Oglan” sau bulgar „I.N.O.2”.

This article is dedicated to the assimilation of folklore elements in trios for violin, cello and piano written by composers from the Republic of Moldova at the turn of the 20th and 21st centuries based on a brief analysis of three works: „Oglan" by D. Gagauz (1995), „I.N.O.2" by V. Rotaru (2004) and „Trio for violin, cello and piano” by O. Negruţa (2004). On the basis of the studied musical material, the author reveals the most representative features of folklore origin of the creations concerned: the principles of the monody applied in the correlation of the chamber ensemble parts, the use of the parlando-rubato rhythm, the melismatics, the involvement of the folklore genres features (doina, hora, cântec de lume etc.). It is important to emphasize that besides Moldovan folklore the composers address the folklore of other ethnic groups of the Republic of Moldova as an example serving the use of elements of the Gagauz folklore in „Oglan" or the Bulgarian in „I.N.O.2".