Les emprunts. problemes d’integration des anglicismes
Закрыть
Articolul precedent
Articolul urmator
567 1
Ultima descărcare din IBN:
2023-05-17 11:09
SM ISO690:2012
MORARU, Ecaterina. Les emprunts. problemes d’integration des anglicismes. In: Perspectivele şi Problemele Integrării în Spaţiul European al Cercetării şi Educaţiei, 5 iunie 2015, Cahul. Cahul, Republica Moldova: Tipografia Centrografic, 2015, Vol.2, pp. 422-427. ISBN 978-9975-88-000-8.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Perspectivele şi Problemele Integrării în Spaţiul European al Cercetării şi Educaţiei
Vol.2, 2015
Conferința "Perspectivele şi Problemele Integrării în Spaţiul European al Cercetării şi Educaţiei"
Cahul, Moldova, 5 iunie 2015

Les emprunts. problemes d’integration des anglicismes


Pag. 422-427

Moraru Ecaterina
 
Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu“, Cahul
 
 
Disponibil în IBN: 1 iulie 2021


Rezumat

Acest articol prezintă o analiză asupra integrării anglicismelor în scopul menționării etapelor de adaptare a cuvintelor engleze și scoaterii în evidență a problemelor de integrare. Se distinge mai întîi situația, când termenul străin este introdus în corpul unei fraze franceze unui semnificant propriu limbii străine. În acest caz, se vorbește despre xenism. Pentru ca un oarecare element să fie înserat în limbaj trebuie ca o parte importantă a comunității lingvistice să-l recunoască și să-l utilizeze. Rezultînd din problematica integrării fonetice, aspectul grafic și cel fonetic al anglicismelor sunt strîns legate. Adaptarea fonetică pune mai multe probleme decît cea grafică din cauza diferenței evidente între sistemele fonetice ale celor două limbi. Substantivele engleze nu cunosc distincția genului, pentru substantivele franceze, din contra, aceasta este o caracteristică fundamentală. Motivațiile pentru utilizarea anglicismelor și a împrumuturilor în general sunt multiple și foarte diferite, ele apar de la o simplă absență de expresie autohtonă pînă la aspirația de a fi ,,șic”. Împrumutul lingvistic, atunci cînd este adaptat prin folosință propune o inovație limbii care-l acceptă; el răspunde necesității de a numi necunoscutul, perceperii unei noi nuanțe și exprimării adecvate.