Acest articol prezintă o analiză asupra integrării anglicismelor în scopul menționării etapelor de adaptare a cuvintelor engleze și scoaterii în evidență a problemelor de integrare. Se distinge mai întîi situația, când termenul străin este introdus în corpul unei fraze franceze unui semnificant propriu limbii străine. În acest caz, se vorbește despre xenism. Pentru ca un oarecare element să fie înserat în limbaj trebuie ca o parte importantă a comunității lingvistice să-l recunoască și să-l utilizeze. Rezultînd din problematica integrării fonetice, aspectul grafic și cel fonetic al anglicismelor sunt strîns legate. Adaptarea fonetică pune mai multe probleme decît cea grafică din cauza diferenței evidente între sistemele fonetice ale celor două limbi. Substantivele engleze nu cunosc distincția genului, pentru substantivele franceze, din contra, aceasta este o caracteristică fundamentală. Motivațiile pentru utilizarea anglicismelor și a împrumuturilor în general sunt multiple și foarte diferite, ele apar de la o simplă absență de expresie autohtonă pînă la aspirația de a fi ,,șic”. Împrumutul lingvistic, atunci cînd este adaptat prin folosință propune o inovație limbii care-l acceptă; el răspunde necesității de a numi necunoscutul, perceperii unei noi nuanțe și exprimării adecvate.