Articolul de faţă este dedicat unui subiect mai particular din creaţia lui Grigore Vieru şi face referire la imaginea apei şi a izvorului. Studiul a fost realizat în baza volumului „Acum şi veac”. Semnificaţiile simbolice ale apei pot fi reduse la trei teme dominante: prin asociere cu mama, apa/ izvorul semnifică originea vieţii, generatoarea ei, pentru acolo unde ea este prezentă este viaţă, acolo unde lipseşte – moarte. Pe de altă parte, în alte contexte, prin imaginea apei şi a izvorului este descrisă starea acestui secol grăbit, în care s-au denaturat valorile, s-a preschimbat minciuna în adevăr, răul în bine, iar dincolo de toate acestea se creează imaginea statorniciei, durabilităţii în timp şi spaţiu, apa fiind sursă de regenerare şi mijloc de purificare, fiind simbolul fertilităţii şi posibilităţilor infinite de binecuvântare.

The present article is dedicated to a more particular issue in Grigore Vieru’s creation and makes reference to the image of water and forest spring. The research has been carried out on the basis of the volume “Now and forever”. The symbolic significations of water can be reduced to three dominant themes: while associating with mother, water and forest spring signify the lifespring, the fountain of life itself, for the reason that where we have water there is life but where it is missing – death. On the other hand, in other contexts, while picturing water and the forest spring the poet depicts the condition of our rushing century, along which the values have been denatured, lie has replaced truth, evil has replaced kindness, however, beyond all this there is created the image of steadiness, of sustainability in time and area, as water being the source of regeneration due to its purifying properties appears as the symbol of fertility and the infinite energy of grace.