În primăvara anului 2020, cu prilejul demarării lucrărilor de reabilitare a traseului de importanță națională R34, au fost realizate săpături arheologice preventive la tumulul 10 amplasat pe moșia satului Leca. Acesta se găsea la cca 0,86 km N de oraşul Cantemir şi la 0,017 km V de carosabilul drumului republican R34. Tumulul a fost amplasat, aproximativ, în jumătatea sudică a lanţului de tumuli orientat pe direcția SV-NE, cu o lungime de cca 6,5 km. Obiectivul, înainte de săpătură, avea înălţimea de cca 0,40 m, iar diametrul, de cca 28 m (Fig. 1, 1, 2). Drept rezultat al investigaţiilor arheologice, au fost descoperite patru morminte de înhumaţie, care se atribuie culturilor Iamnaia (mormintele 2 şi 4), sarmatică (mormântul 1) şi migratorilor medievali (mormântul 3). Mormântul 1 (turanic?) a fost depistat în sectorul sud-vestic al tumulului, la adâncimea de 0,70 m. Avea camera funerară de formă dreptunghiulară, orientată pe linia NV-SE (Fig. 1, 3). Defunctul a fost depus în poziţie decubit dorsal, cu capul orientat spre NV, fiind lipsit de inventar. Scheletul, care este bine reprezentat, dar precar conservat, provine de la un bărbat gracil de cca 20-25 ani (adult tânăr), cu caracteristici tipologice europoide. Starea de sănătate dentară este foarte bună. Subliniem inserțiile musculare foarte accentuate pe oasele membrelor. Mormântul 2 (Iamnaia) a fost identificat în sectorul nord-estic al tumulului, la adâncimea de 0,78 m (Fig. 1, 3). Camera funerară era de formă dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite, fiind orientată NNV-SSE. Scheletul avea poziția chircit pe spate, cu capul spre N și cu picioarele căzute pe partea stângă. Acesta aparține unui adolescent cu vârsta biologică de cca 12-14 ani, probabil de sex masculin. Pe oasele neurocraniului a fost identificată hiperostoza porotică, inactivă în momentul decesului, parțial vindecată, semn al unor episoade de stres fiziologic produse în copilărie. Elementele craniene, cu precădere frontalul și parietalele, sunt pigmentate cu ocru roșu-vișiniu. Mormântul 3 (cultura sarmatică?) a fost observat în sectorul vestic al tumulului, deasupra mormântului 4, la adâncimea de 0,72 m (Fig. 1, 3; 2, 1). Camera sepulcrală avea forma dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, cu laturile nordică şi vestică uşor arcuite, orientată N-S. Oasele scheletului au fost deranjate, cel mai probabil în vechime, astfel încât nu a fost posibilă stabilirea poziției inițiale a defunctului. Scheletul, care este incomplet, provine de la un bărbat tânăr, de circa 20-25 ani, cu osatura robustă, statura scheletică mare, trăsături tipologice europoide. Cu excepția inserțiilor musculare accentuate de pe occipital și oasele membrelor, alte abateri nu au fost identificate. Mormântul 4 (cultura Iamnaia, principal) a fost observat în sectorul vestic al tumulului, la adâncimea de 0,96 m (Fig. 1, 3). Groapa mormântului avea forma aproximativ patrulateră cu colţurile rotunjite şi era orientată VSV-ENE. Dimensiunile erau de 2x1,68 m, iar adâncimea de la nivelul surprinderii conturului, de 0,71 m (Fig. 2, 2, 3). Defunctul a fost depus pe fundul gropii sepulcrale, cu capul spre V, chircit pe spate, cu membrele inferioare căzute pe partea stângă. Scheletul, care este precar conservat, dar aproape complet, provine de la un bărbat adult de vârstă mijlocie (35-40 ani). Osatura sa este extrem de robustă și masivă. Statura scheletică, calculată după lungimea oaselor întregibile ale membrelor, indică cel puțin 181 cm (categoria masculină foarte mare). Analiza paleopatologică a relevat osteofite marginale pe vertebrele toracice și pe rotule, coxartroză incipientă și o serie de indicatori ai stresului muscular – inserții foarte accentuate pe toate oasele membrelor şi centurilor și modificări entezopatice în locurile unde se inseră muşchii prin tendoane. La nivelul articulaţiei coxo-femurale de pe partea dreaptă, pe peretele cavităţii acetabulare au fost decelate urmele unei posibile luxații sau avulsii. Urme intense provenite de la ocru roșu închis s-au conservat pe tarsiene, metatarsiene și falangele plantare. Drept urmare a agriculturii intensive, mantaua movilei funerare aproape că nu se profila, iar stratigrafic putea fi observată doar o singură fază de edificare a tumulului (Fig. 1, 3). Analizând complexele descoperite, putem conchide că movila a fost ridicată într-o singură priză, deasupra mormântului 4, care poate fi atribuit culturii Iamnaia, mai curând fazei târzii a acestui masiv cultural. Ulterior, în mantaua movilei au fost efectuate alte trei înmormântări în consecutivitatea cronologică evidentă – Iamnaia (mormântul 2), sarmatică (mormântul 3) și comunitățile de migratori medievali (mormântul 1).