Antibioticele, practic, nu se supun oxidării biologice și nimerind în apele naturale, chiar în cantități foarte mici, pot duce la apariția tulpinilor de bacterii rezistente la acțiunea acestora [1]. Pe lângă diferite metode ce se utilizează pentru purificarea apelor reziduale de antibiotice, se aplică și metodele bazate pe sorbție care sunt eficiente, ieftine și necesită aplicarea echipamentelor destul de simple [2, 3]. Adsorbanții naturali manifestă o capacitate de adsorbție înaltă, au un cost redus și răspândire largă. În lucrarea dată a fost studiată adsorbția ofloxacinei (OF) (antibiotic din clasa Fluorquinolonelor) din soluții apoase pe tripol autohton (Sănătăuca, Republica Moldova). În figurile 1 și 2 sunt prezentate formula de structură a OF și, respectiv, spectrele de absorbție a acestuia la trei valori ale pH-ului. Maximul de absorbție la pH = 2 și pH = 3,7 constituie max = 294 nm, iar la pH =5,2 – max = 292 nm. A fost stabilit că în domeniul pH-ului cuprins între 1,0 și 7,0, adsorbția nu depinde considerabil de pH, iar la pH = 3,0 adsorbția atinge un maxim neînsemnat. La acest pH, OF se elimină din soluție până la circa 90%. Au fost determinate valorile constantelor din izotermele Langmuir și Freundlich pentru adsorbția OF pe tripol (Tab.), iar în baza rezultatelor obținute a fost stabilit modelul procesului de adsorbție comparând izoterma experimentală cu izotermele calculate cu ecuațiile corespunzătoare (Fig. 3, 4). Din rezultatele obținute se poate spune că adsorbția OF pe tripol este descrisă mai satisfacător de izoterma Freundlich. În urma studiului cineticii adsorbției OF pe tripol a fost stabilit că echilibrul se stabilește, practic, în șase ore de contactare a preparatului cu adsorbantul, iar modelul cinetic al procesului este descris de cinetica adsorbției de ordinul pseudo-doi cu constanta de viteză к2 = 0,168 gh-1mg-1.