Background. Preservation of soft and hard tissues after tooth loss in order to restore function and aesthetics through prosthetic treatment is one of the main goals of clinicians. The treatment of single missing tooth can be achieved by several methods. Objective of the study. Elaboration and argumentation of a management algorithm of patients with single tooth edetulism based on the comparative estimation of the treatment results with implant supported prostheses or with conventional fixed partial dentures. Material and Methods. The prospective controlled clinical trial included 180 consecutive patients aged 18-60 years with single missing tooth in the upper or lower jaw, restored with fixed partial conventional dentures (90 patients) or with crowns on implant support (90 patients), which signed the written consent to participate in the study. Results. In this study, the survival rate of fixed partial dentures (FPD) was statistically significantly lower compared to the implant supported crown (94.4% and 100.0%, p<0.05). Total complication rates (61.1% and 43.3%; p<0.05), technical(5.6% and 0%; p <0.05) and biological complications were statistically significantly higher in patients with single missing tooth treated with FPD, and the rate of aesthetic complications (23.3% and 43.3%,p <0.01) statistically significantly higher in patients with single missing tooth treated with implant supported prostheses. By the results of our study, we developed a management algorithm for patients with single tooth edentulism. Conclusion. Given the large number of variables that affect treatment decisions, there is no universally effective solution for treating single missing tooth. The selection of the treatment method must be made on the basis of a risk profile specific to the situation of each patient.

Introducere. Conservarea țesuturilor moi și dure după pierderea dinților în scopul restaurării funcției și esteticii prin intermediul tratamentului protetic este unul din obiectivele principale ale clinicienilor. Tratamentul edentației unidentare poate fi realizat prin mai multe metode. Scopul lucrării. Elaborarea și argumentarea unui algoritm de management al pacienţilor cu edentații unidentare în baza estimării comparative a rezultatelor tratamentului cu proteze pe suport implantar sau cu proteze parțiale fixe convenționale. Material și Metode. În studiul clinic prospectiv controlat au fost incluși consecutiv 180 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 18-60 de ani, cu edentații unidentare la maxilarul superior sau inferior, restabilite cu proteze parțiale fixe convenționale (90 de pacienți) sau cu coroane pe suport implantar (90 de pacienți), care au semnat consimțământul scris pentru participare în studiu. Rezultate. În studiul dat, rata de supraviețuire a protezelor parțiale fixe (PPF) a fost semnificativ statistic mai mică, comparativ cu rata de supraviețuire a coroanei pe suport implantar (94,4% și 100,0%, p<0,05). Ratele de complicații total (61,1% și 43,3%, p<0,05), tehnice (5,6% și 0%; p<0,05) și biologice erau semnificativ statistic mai mari la pacienții cu edentații unidentare tratați cu PPF, iar rata de complicații estetice (23,3% și 43,3%; p<0,01) – statistic semnificativ mai mare la pacienții cu edentații unidentare tratați cu proteze pe suport implantar. În baza evaluării rezultatelor studiului nostru, am elaborat un algoritm de management al pacienţilor cu edentații unidentare. Concluzii. Având în vedere numărul mare de variabile care afectează deciziile de tratament, o soluție universal eficientă de tratament a edentației unidentare nu există. Selectarea metodei de tratament trebuie efectuată în baza unui profil de risc specific pentru situația fiecărui pacient.