Background. The association between gout and kidney diseases has long been recognized. Kidney disease is very common in patients who have suffered from gouty arthritis for many years. Renal involvement is the most common manifestation of hyperuricemia after arthritis. Objective of the study. To study the clinical features and evolution of renal impairment in patients with gout. Material and Methods. Retrospective and prospective study on a group of 100 patients with gout, hospitalized in the Rheumatology and Arthrology Department of the Republican Clinical Hospital "Timofei Moșneaga", during 2018-2019. The average age of the patients was 50.64 ± 4.98 years. The average duration of the disease was 15.46 ± 1.76 years. All patients were investigated clinically and paraclinically. Results. The most common clinical manifestation of renal impairment in gout leukocyturia 45.0 ± 4.03%, followed by hematuria 39.0 ± 3.49% and albuminuria 25.0 ± 2.51%. Increased serum creatinine was found in 34.0 ± 3.27% of patients, decreased glomerular filtration in 41.0 ± 4.23% of patients, increased blood urea level in 29.0 ± 2.58% of patients, increased creatinine in urine – 17.0 ± 1.63% of patients. The incidence of the disease with an average duration of ≤10 years – 27.6 ± 2.20%, 11-20 years – 56.25 ± 5.78 %, 21-30 years – 74.2 ± 7.58%, ≥31 years – 92.46 ± 9.49%. Uric nephrolithiasis had the following incidence depending on the duration of the gout: ≤10 years – 25.46 ± 2.94%, 11-20 Conclusion. Renal impairment occurs in the early stages of gout, in 25.0 ± 2.9% of patients. The prophylaxis of kidney disease is paramount in gout, because renal dysfunction leads to decreased excretion of uric acid, hence uric acid rises in the serum, and causes more pronounced disorders.

Introducere. Asociațiile între gută și bolile renale au fost deja de mult timp recunoscute. La pacienții care au suferit de artrită gutoasă timp de mai mulți ani, boala renală este foarte comună. După artrită, cea mai obișnuită manifestare clinică a hiperuricemiei este reprezentată de către interesarea renală. Scopul lucrării. Studierea particularităților clinice și de evoluție a afectării renale la pacienții cu gută. Material și Metode. Studiu retrospectiv și prospectiv pe un lot de 100 de pacienți cu gută, internați în secția Reumatologie şi Artrologie IMSP Spitalului Clinic Republican „Timofei Moșneaga”, în perioada 2018-2019. Vârsta medie a pacienților 50,64±4,98 ani. Durata medie a maladiei 15,46±1,76 ani. Toți pacienții au fost investigați clinic și paraclinic. Rezultate. Cea mai frecventă manifestare clinică a afectării renale în gută – leucociturie 45,0±4,03%, urmată de hematurie 39,0±3,49%, albuminurie 25,0±2,51%. Creșterea nivelului de creatinină serică a fost depistată la 34,0±3,27% pacienţi, scăderea filtrației glomerulare 41,0±4,23% dintre pacienţi, creșterea nivelului de uree în sânge la 29,0±2,58% pacienţi, creșterea creatininei în urină la 17,0±1,63% pacienţi. Nefropatia cronică gutoasă are o evoluție cu agravare în timp, cu o durată medie de ≤10 ani are o incidență de 27,6±2,20%, 11-20 ani – 56,25±5,78%, 21-30 ani – 74,2±7,58%, ≥31 ani – 92,46±9,49%. Nefrolitiaza urică a afectat bolnavii în proporție de: ≤10 ani – 25,46±2,94%, 11-20 ani – 43,18. Concluzii. Afectarea renală survine încă din stadiile precoce ale gutei, 25,0±2,9% dintre pacienți. Profilaxia maladiilor renale este primordială în gută, din cauza că disfuncția renală duce la scăderea excreției acidului uric, paralel se ridică acidul uric în ser și provoacă dereglări mai pronunțate.