The study analyzes the relations that the poet Magda Isanos had with Bessarabia, where she lived her childhood and adolescence. The ban on undesirable authors of the new regime after the annexation of Bessarabia to the Soviet Union also affected the poet’s memory. Here her promotion took a difficult path, being affected by the syncope extended between 1940 and 1989. For the new generations consuming „Moldovan” literature from the East of the Prut, the poet is practically unknown. His name came to light only after 1989, thanks to a series of articles signed by Vasile Badiu in local culture magazines. The researcher shares the revelation of a precious legacy, announcing a poet „of rare sensitivity and deep artistic thinking”, in whose poetry „echoes of the Bessarabian lands” are heard and pleadings are made in „justice for the people”. Also in 1989, the Publishing House of Artistic Literature publishes, in Latin script, the volume of verses, sketches and chronicles of the poet, entitled „Lyrical Confessions”. The attitude of the critic towards the poet whose destiny was intertwined with a whole generation of eminent Bessarabians, coming out as a blessing from under the dense clouds of oblivion, is supported by N. Corlăteanu, M. Cimpoi, V. Batcă and other literary historians who reintegrates it into the literary history ofof the place. Al. Burlacu and A. Ciobanu include Magda Isanos in the anthology „Writers from the Life of Bessarabia”, and M. Cimpoi gives her considerable space in his „An open history of Roman literature in Bessarabia”. In 1938, in an article entitled The Young Bessarabian Lyric, Laurențiu Fulga puts the name of Magda Isanos on a list composing the „elite of Bessarabian spirituality”. In her reconstructions, Elizabeth Isanos proves that Magda kept her „longing for the irreversible province.” M. Cimpoi passes as a „Bessarabian brand” a certain „social visionaryism” of poetry.

Studiul analizează relațiile pe care le-a avut poeta Magda Isanos cu Basarabia, unde și-a trăit copilăria și adolescența. Interzicerea autorilor indezirabili noului regim după anexarea Basarabiei la Uniunea Sovietică s-a răsfrâns și asupra memoriei poetei. Aici promovarea ei a parcurs o cale anevoioasă, fiind afectată de sincopa extinsă între anii 1940 și 1989. Pentru noile generații consumatoare de literatură „moldovenească” de la Est de Prut poeta este practic o necunoscută. Numele îi iese la lumină doar după 1989, grație unui serial de articole semnate de Vasile Badiu în revistele de cultură locale. Cercetătorul își împărtășește revelația unei moșteniri prețioase, vestind o poetă „de sensibilitate rară și de o gândire artistică profundă”, în a cărei poezie se aud „ecouri ale meleagurilor basarabene” și se susțin pledoarii intru „dreptatea pentru oameni”. Tot in 1989, Editura Literatura artistică scoate de sub tipar, in grafie latină, volumul de versuri, schițe și cronici al poetei, intitulat „Confesiuni lirice”. Atitudinea criticului față de poeta a cărui destin s-a împletit cu o întreagă generație de basarabeni eminenți, ieșiți ca o binecuvântare de sub norii denși ai uitării, este susținută de N. Corlăteanu, M. Cimpoi, V. Batcă și alți istorici literari care o reintegrează în istoria literară a locului. Al. Burlacu și A. Ciobanu o includ pe Magda Isanos în antologia „Scriitori de la Viața Basarabiei”, iar M. Cimpoi îi acordă spațiu considerabil în a sa „O istorie deschisă a literaturii romane din Basarabia”. La 1938, într-un articol intitulat Tânăra lirică basarabeană, Laurențiu Fulga trece numele Magdei Isanos pe o listă compunând „elita spiritualității basarabene”. În reconstituirile sale, Elisabeta Isanos probează faptul că Magda a păstrat „dorul de provincia ireversibilă”. M. Cimpoi trece drept „marcă basarabeană” un anume „vizionarism social” al poeziei.