În prezentul articol sunt expuse câteva opinii referitor la sistemul de educație în general și în particular, cel din Republica Moldova. Problemele educației sunt amplificate și de pandemia care a cuprins omenirea și a pus în fața noastră noi probleme nebănuite până în prezent. Pe de o parte, tehnologizarea excesivă impune abordare nouă a sistemelor și metodelor educaționale, iar pe de altă parte, există riscul pierderii legăturii sufletești dintre învățător și discipol. Există marele pericol al fragilității civilizației generată de lipsa de spiritualitate în metodele pedagogice. De aceea ne-am adresat la experiența istorică și la modele contemporane care dau rezultate evidente în domeniul educației unei noi generații. Autorul a căutat să găsească locul Republicii Moldova în acest sistem complex de probleme cu care se confruntă sistemul educațional și a generat câteva concluzii.

This article presents some opinions regarding the education system in general and in particular, the one in the Republic of Moldova. The problems of education are also amplified by the pandemic that has engulfed humanity and put before us new hitherto unsuspected problems. On the one hand, the excessive technological nation requires a new approach to educational systems and methods, and on the other hand, there is a risk of losing the soul connection between teacher and disciple. There is a great danger of the fragility of civilization generated by the lack of spirituality in pedagogical methods. That is why we turned to historical experience and contemporary models that give obvious results in the field of education of a new generation. The author sought to find the place of the Republic of Moldova in this complex system of problems faced by the education system and generated some conclusions.