Despre eterogenitatea şi/sau identitatea culturilor hallstattiene timpurii cu ceramica canelată din spaţiul carpato-nistrean
Закрыть
Articolul precedent
Articolul urmator
400 5
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-29 14:58
SM ISO690:2012
LEVIŢKI, Oleg, KAŞUBA, Maia. Despre eterogenitatea şi/sau identitatea culturilor hallstattiene timpurii cu ceramica canelată din spaţiul carpato-nistrean. In: Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor, Ed. 6, 22-23 mai 2014, Chişinău. Chişinău: Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei, 2014, Ediția 6, pp. 30-31.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor
Ediția 6, 2014
Conferința "Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor"
6, Chişinău, Moldova, 22-23 mai 2014

Despre eterogenitatea şi/sau identitatea culturilor hallstattiene timpurii cu ceramica canelată din spaţiul carpato-nistrean


Pag. 30-31

Leviţki Oleg, Kaşuba Maia
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
Disponibil în IBN: 2 februarie 2021


Rezumat

La finele epocii bronzului (sec. XIII/XII î.Hr.), metamorfozele culturale provocate de anumite mişcări de populaţii din Europa Centrală în direcţia sud-est, au dus la constituirea în partea de vest a spaţiului carpato-balcanic, a unor sinteze culturale noi – formaţiunile culturale hallstattiene timpurii cu ceramica canelată: Lăpuş II – Gava I (bazinul Tisei Superioare) şi Cruceni-Belegiş II (zona Dunării de Mijloc) – ambele caracterizându-se printr-o mobilitate deosebită, vectorul principal de extindere fiind cel estic. Grupuri de populaţie desprinse, deplasându-se spre est de limitele bazinului carpatic (prin pasurile Carpaţilor Ucraineni, respectiv, prin zona piemontană a Carpaţilor Meridionali) au condiţionat „hallstattizarea” spaţiului carpato-nistrean şi constituirea a două formaţiuni culturale hallstattiene timpurii cu ceramica canelată: Gava-Holihgrady-Grăniceşti, de tradiţii Lăpuş II – Gava I şi ChişinăuCorlăteni, de origine Cruceni-Belegiş II, diferenţiate nu numai prin caracteristicile lor, dar şi prin răspândirea teritorială. Acestor două masive culturale cu ceramica canelată le sunt proprii o serie de aspecte comune atât în ceea ce priveşte cultura materială, cât şi a celei spirituale, circumstanţă ce a determinat o serie de cercetători să le atribuie unei şi aceleiaşi formaţiuni culturale. Referindu-ne la cea mai reprezentativă şi definitorie pentru cultura materială categorie de vestigii arheologice – ceramica, remarcăm că, deşi în producerea acesteia se practicau procedee tehnologice similare (arderea în atmosferă oxidantă şi reducătoare, în rezultat ele căpătau o dublă culoare – neagră la exterior, roşie-cărămizie sau galbenă-oranj în interior şi invers), tipurile de vase definitorii (urnele/vasele bitronconice, vasele cu buza lobată, cănile s.a.), din punct de vedere tehnologic, morfologic şi stilistic sunt deosebite, atât în aria lor de constituire, precum şi în regiunea est-carpatică. Rezultatele cercetărilor recente realizate în aria carpato-dunăreană (siturile de tip Lăpuş II – Gava I şi Cruceni-Belegiş II), respectiv, în cea carpato-nistreană (Gava-Holihgrady-Grăniceşti şi Chişinău-Corlăteni), demonstrează apartenenţa acestora la două formaţiuni regionale ale marelui complex hallstattian timpuriu cu ceramica canelată. Constituirea la finele epocii bronzului în aria carpato-dunăreană şi, respectiv, în cea est-carpatică a masivului cultural cu ceramica canelată prezintă rezultatul procesului general-european de tranziţie de la epoca bronzului la epoca fierului într-un spaţiu vast, cuprins între r. Rin, la vest şi Nistru la est.