Articolul precedent |
Articolul urmator |
400 5 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-01-29 14:58 |
SM ISO690:2012 LEVIŢKI, Oleg, KAŞUBA, Maia. Despre eterogenitatea şi/sau identitatea culturilor hallstattiene timpurii cu ceramica canelată din spaţiul carpato-nistrean. In: Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor, Ed. 6, 22-23 mai 2014, Chişinău. Chişinău: Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei, 2014, Ediția 6, pp. 30-31. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor Ediția 6, 2014 |
|||||
Conferința "Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor" 6, Chişinău, Moldova, 22-23 mai 2014 | |||||
|
|||||
Pag. 30-31 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Rezumat | |||||
La finele epocii bronzului (sec. XIII/XII î.Hr.), metamorfozele culturale provocate de anumite mişcări de populaţii din Europa Centrală în direcţia sud-est, au dus la constituirea în partea de vest a spaţiului carpato-balcanic, a unor sinteze culturale noi – formaţiunile culturale hallstattiene timpurii cu ceramica canelată: Lăpuş II – Gava I (bazinul Tisei Superioare) şi Cruceni-Belegiş II (zona Dunării de Mijloc) – ambele caracterizându-se printr-o mobilitate deosebită, vectorul principal de extindere fiind cel estic. Grupuri de populaţie desprinse, deplasându-se spre est de limitele bazinului carpatic (prin pasurile Carpaţilor Ucraineni, respectiv, prin zona piemontană a Carpaţilor Meridionali) au condiţionat „hallstattizarea” spaţiului carpato-nistrean şi constituirea a două formaţiuni culturale hallstattiene timpurii cu ceramica canelată: Gava-Holihgrady-Grăniceşti, de tradiţii Lăpuş II – Gava I şi ChişinăuCorlăteni, de origine Cruceni-Belegiş II, diferenţiate nu numai prin caracteristicile lor, dar şi prin răspândirea teritorială. Acestor două masive culturale cu ceramica canelată le sunt proprii o serie de aspecte comune atât în ceea ce priveşte cultura materială, cât şi a celei spirituale, circumstanţă ce a determinat o serie de cercetători să le atribuie unei şi aceleiaşi formaţiuni culturale. Referindu-ne la cea mai reprezentativă şi definitorie pentru cultura materială categorie de vestigii arheologice – ceramica, remarcăm că, deşi în producerea acesteia se practicau procedee tehnologice similare (arderea în atmosferă oxidantă şi reducătoare, în rezultat ele căpătau o dublă culoare – neagră la exterior, roşie-cărămizie sau galbenă-oranj în interior şi invers), tipurile de vase definitorii (urnele/vasele bitronconice, vasele cu buza lobată, cănile s.a.), din punct de vedere tehnologic, morfologic şi stilistic sunt deosebite, atât în aria lor de constituire, precum şi în regiunea est-carpatică. Rezultatele cercetărilor recente realizate în aria carpato-dunăreană (siturile de tip Lăpuş II – Gava I şi Cruceni-Belegiş II), respectiv, în cea carpato-nistreană (Gava-Holihgrady-Grăniceşti şi Chişinău-Corlăteni), demonstrează apartenenţa acestora la două formaţiuni regionale ale marelui complex hallstattian timpuriu cu ceramica canelată. Constituirea la finele epocii bronzului în aria carpato-dunăreană şi, respectiv, în cea est-carpatică a masivului cultural cu ceramica canelată prezintă rezultatul procesului general-european de tranziţie de la epoca bronzului la epoca fierului într-un spaţiu vast, cuprins între r. Rin, la vest şi Nistru la est. |
|||||
|