Articolul precedent |
Articolul urmator |
370 2 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-04-30 16:40 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
171/.172 (2) |
SM ISO690:2012 POPA, Angela. Conceptualizarea libertății: critică, rezistență, artă a existenței. In: Şcoala internaţională de metodologie în ştiinţele socioumane: Dezvoltarea personală și educația pentru societate: temeiuri epistemologice actuale, 19-20 noiembrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea de Stat din Moldova, 2020, Ediția a 4-a, pp. 50-51. ISBN 978-9975-152-62-4. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Şcoala internaţională de metodologie în ştiinţele socioumane Ediția a 4-a, 2020 |
|||||
Conferința "Şcoala internaţională de metodologie în ştiinţele socioumane" Chişinău, Moldova, 19-20 noiembrie 2020 | |||||
|
|||||
CZU: 171/.172 | |||||
Pag. 50-51 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Rezumat | |||||
Problema libertății este, probabil, una din cele mai controversate teme ale filosofiei contemporane, care a generat un șir de scrieri, teoretizări cu privire la statutul ontologic, drepturile juridice sau construcția socială a individului. Ne propunem în continuare să abordăm problema libertății și conexiunea acesteia cu guvernarea sinelui și cu etica grijii de sine la Michel Foucault. Pentru Foucault, libertatea ține de ordinea faptelor și funcționează în corpul social. Acolo unde există relații de putere există și libertate, deoarece relațiile de putere nu pot înflori decât într-un spațiu deschis, unde se constituie un posibil spațiu de rezistență, e și libertate. Libertatea umană nu are un temei metafizic, ci este mai curând un produs al rezistenței, al activității critice și a atitudinii etice. Libertatea este dată ca o forță originală care este întotdeauna prezentă și mereu contemporană strategiilor de putere care traversează câmpurile sociale. Libertatea umană ca bază socială originală este garantată de un exercițiu practic de libertate. Etica este ansamblul de exerciții și reguli pe care un om le aplică pentru a deveni stăpân pe sine. A fi liber înseamnă a practica libertatea într-un mod precis, înseamnă a contura un ethos prin exerciții și învățături care ne constituie ca subiect. Practica libertății, sub forma relației cu sine, poate și trebuie să fie o cale de la politică la etică, care se articulează cu modificările creative ale formelor de subiectivitate și care acceptă provocarea unei adevărate invenții a sinelui. |
|||||
Cuvinte-cheie libetate, rezistenţă, grija de sine, subiectivare, freedom, resistance, self-care, subjectivation |
|||||
|