Cazanele turnate din bronz din perioada scitică sunt o descoperire destul de rară în stepa şi silvostepa din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. Prin urmare, exemplarele găsite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei (MNIM). La momentul de faţă, în expoziţia arheologică principală sunt expuse două cazane de bronz, descoperite în anul 1988 lângă s. Nikolskoe (tumulii nr. 14 şi 15). De asemenea, în 2020, în fondurile MNIM au mai fost găsite două cazane din bronz, despre locul provenienţei cărora nu se cunoştea. În urma unor investigaţii, s-a stabilit că o piesă provine din tumulul 45 de lângă Dubăsari, iar al doilea exemplar face parte din antichităţile descoperite în grupul tumular, studiat în 1979-1980 lângă s. Răscăieţii Noi. Cazanele de bronz scitice din nord-vestul Mării Negre sunt concentrate în trei regiuni principale: Bucovina şi Podolia (Iacobeni, Ivane-Puste, Şvaikivţi), Nistrul de Jos (Răscăieţii Noi, Nikolskoe, Dubăsari, Cioburciu) şi Dunărea de Jos (Ograda, Castelu, Scorţaru Vechi, Mresnota Moghila, Ostrovnoe). Unele cazane scitice au fost găsite în afara unui context arheologic şi sunt, de fapt, descoperiri fortuite. Cu toate acestea, în combinaţie cu alte descoperiri „fortuite” (de ex. statui antropomorfe scitice), cazanele scitice marchează prezenţa sciţilor, cel mai probabil, nu mai devreme de finele sec. al VI-lea a. Chr. Există o diferenţă cronologică semnificativă între grupul de nord (silvostepă, Bucovina - Podolia) şi cel de sud (stepă, Dunărea de Jos - Nistrul de Jos). Astfel, în primul grup, cazanele sunt cunoscute de la mijlocul sec. al VII-lea a. Chr., pe când în zona de stepă cazanele din bronz turnate (împreună cu purtătorii lor) pătrund cu cca 150-200 de ani mai târziu, ca şi complexele funerare „militare”, care apar în regiunile de vest ale stepei nu mai devreme de mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Marea majoritate a complexelor funerare cu cazane (şi a descoperirilor fortuite) se încadrează în a doua jumătate a sec. V a. Chr. La începutul secolului al IV-lea a. Chr., ele vor deveni mult mai puţine, iar în al doilea sfert al sec. IV a. Chr. vor dispărea complet din practicile culturale ale populaţiei din stepele spaţiului nord-vest-pontic.

Bronze cauldrons of the Scythian time are a rather rare find in the Northern Black Sea region, especially on its western borders. Therefore, those few items found on the territory of the Republic of Moldova occupy a worthy place in the collection of the National Museum of History of Moldova (NMHM). In particular, at the moment in the main archaeological exhibition two bronze cauldrons are displayed, which were discovered near the village of Nikolskoe in 1988 in burial mounds no. 14 and no. 15. In addition, already in 2020, two bronze cauldrons without any accompanying documents were found in the collection of NMHM; however, they were visually identified as coming from various excavations in the Low Dniester region: from the burial mound no. 45 near Dubossary and burial mound no. 1 near the Răscăieţii Noi village. Scythian bronze cauldrons in the west area are concentrated in three main regions: Bukovina Podolia (Iacobeni, Ivane-Puste, Shvaikivtsy), the Lower Dniester (Răscăieţii Noi, Nikolskoe, Dubossary, Coiburciu), and the Lower Danube (Ograda, Castelu, Scorţaru Vechi, Mresnota Mogyla, Ostrovnoe). Some Scythian cauldrons have no reliable archaeological context. Nevertheless, in combination with the same “stray” finds like the Scythian statues, the finds of Scythian cauldrons mark the Scythian presence, most likely, not earlier than the late 6th century or even the turn of the 6th-5th centuries BC. There is a significant chronological difference between the northern (forest-steppe, Bukovina-Podolia) group of cauldrons and the southern (steppe, Lower Danube-Lower Dniester). At the same time, a chronological priority is characteristic of the first, where the cauldrons are known since the middle of the 7th century BC. Bronze cauldrons (with their carriers) penetrate the steppe region 150-200 years later, as well as the “military” burials that appear in the western steppe regions no earlier than the middle of the 5th century BC. Most of the burials with cauldrons (and, apparently, the stray finds) are dated back to the second half of the 5th century BC. Then, at the early 4th century BC their quantity is reduced and after the first quarter of the 4th century BC they will completely disappear from the cultural practice of the population of the steppes of the North-Western Black Sea region.