Introduction. The genus Lepraria includes diffuse or indefinitely delimited species, al-ways sterile, Lendemer (1) naming it „the most unusual member of the sterile lichen crusts”. According to Tonsberg (2), the leprarioid state appeared as an adaptation to a substrate characterized by dry surfaces, in sites with high humidity and low illumination. The thallus is leprose with an entirely sorediate surface. The lack of fruiting bodies has made the lichens from this group among the least known and studied for a long time. The increase in the number of studies on sterile crustose lichens in recent period has led to an increase in the number of accepted species of the genus Lepraria. The information on the genus Lepraria is not uniformly distributed, the current checklist describes only two spe-cies, L. caesioalba and L. finkii in Romania. The recent appearance of several studies that indicate the presence in Romania of other species of the genus mentioned, created the motivation of this study. Material and methods. This study is based on material from the Babes-Bolyai University (CL) herbaria in Cluj-Napoca, Romania and literature data. For 13 species, specimens have been examined. Results. The key for the species of genus Lepraria is proposed, adapted from Wirth (3). The species distribution maps in Romania are given. Conclusions. Fifteen Romanian species are revised, Lepraria eburnea, L. ecorticata, L. umbricola were reported from two locations, L. neglecta was found only in one location. Most widely distributed species in Romania seems to be L. finkii and L. membranacea.

Introducere. Genul Lepraria include specii cu tal difuz sau delimitat nedefinit, întotdeauna sterile, Lendemer (1) numindu-l „cel mai neobișnuit membru al lichenilor crustoși sterili”. După Tonsberg (2), starea leprarioidă a apărut ca o adaptare la un sub-strat caracterizat prin suprafețe uscate, în stațiuni cu umiditate ridicată și iluminare re-dusă. Talul este lepros cu o suprafață în întregime sorediată. Lipsa corpurilor de fructifi-cație a făcut ca, pentru multă vreme, lichenii din acest grup să fie printre cei mai puțin cunoscuți și studiați. Creșterea numărului de studii asupra lichenilor crustoși sterili în ul-tima perioadă, a dus la creșterea numărului de specii din genul Lepraria acceptate. In-formațiile despre genul Lepraria nu sunt distribuite uniform, lista actuală descrie doar două specii, L. caesioalba și L. finkii în România. Apariția recentă a mai multor studii care menționează prezența în România a altor specii din genul menționat, a creat motivația acestui studiu. Material si metode. Acest studiu se bazează pe materialul lichenic din Herbarul Univer-sității Babeș-Bolyai (CL Herbarium) din Cluj-Napoca, România și datele din literatura de specialitate. Pentru 13 specii, au fost examinate eșantioane. Rezultate. Cheia pe care o propunem este adaptată după Wirth (3). Deasemenea, sunt date hărțile de distribuție a speciilor în România. Concluzii. Cincisprezece specii din România sunt revizuite, Lepraria eburnea, L. ecorti-cata, L. umbricola au fost raportate din două locații, L. neglecta a fost găsită doar într-o singură locație. Cele mai răspândite specii din România se consideră a fi L. finkii și L. mem-branacea.