Articolul este dedicat analizei unor cicluri de lieduri scrise de Cornel Țăranu și Dan Voiculescu, doi reprezentanți remarcabili ai școlii componistice românești, pe versurile poetului Nichita Stănescu. Autorul se oprește asupra aspectelor componistice, a limbajului muzical-stilistic și a altor aspecte ce țin de conceptualizarea și transpunerea în muzică a operei stănesciene. Sunt analizate ciclurile „Cântece fără dragoste”, „Cântece fără răspuns” și „Cântece întrerupte” de C. Țăranu și ciclul din „Trei lieduri” de D. Voiculescu. Concluziile se referă la originalitatea și polivalența abordărilor componistice ce surprind conținuturile de esență filozofică, profund lirice ale verbului stănescian.

The article is dedicated to the analysis of cycles of lieds written by Cornel Țăranu and Dan Voiculescu, two remarkable representatives of the Romanian composition school, on the lyrics of Nichita Stănescu. The author focuses on the compositional aspects, the musical-stylistic language and other aspects related to the conceptualization and transposition into music of Stanescu's poetry. The cycles „Songs without Love”, „Songs without Answer” and „Interrupted Songs” by C. Țăranu and the cycle from „Three Lieds” by D. Voiculescu are analyzed. The conclusions refer to the originality and versatility of the compositional approaches that capture the contents of philosophical, deeply lyrical essence of Stanescu’s verb.