Actualmente, preluarea ideilor și concepțiilor culturii ecologiste, în bun acord cu natura și mediul ambiant, a devenit una din orientările dominante de dezvoltare a civilizației umane. Aceste tendințe influențează activ și concomitent nu doar sistemele economice și geopolitice de dezvoltare ale țărilor lumii, dar și aspectele lor pe plan socio-cultural, ce includ în sine valorile spirituale naționale, cultura, arta și moda. Abordarea tematicii ecologiste, ca concept și metodă de realizare în designul vestimentar, a apărut la începutul anilor 70 a sec. XX, drept reacție la urmările negative asupra naturii și revoluției tehnologice. Orientarea ecologistă în modă, a devenit un mijloc de exprimare vizuală activ și eficient al mișcării ecologice mondiale, misiunea căreia este de a proteja și restabili mediul înconjurător, adică economisirea strictă a resurselor și materialelor naturale, precum și elaborarea noilor tehnologii ce nu dăunează și nu distrug mediul ambiant. Aceste probleme vitale ale civilizației umane creează baza conceptuală a ecostilului contemporan și sunt rezolvate prin ținute vestimentare, tehnologia de realizare a cărora se desfășoară în câteva direcții deosebite ca prestație plastică, cromatică, textură, conținut morfologic, metode de prelucrare și confecționare. În acest context, cultura și tradiția națională este unul din aspectele mișcării ecologiste ce atenționează importanța păstrării și susținerii comorilor din tezaurul istoric al neamului, pentru supravețuirea spirituală a omenirii. Designul vestimentar de orientare ecologică apelează către tradițiile artei naționale, evidențiind dominantele plastice și conținutul structural, specific regiunii care ne reîntorc la tradițiile naționale străvechi de confecționare și decorare a stofelor. Drept criteriu de bază pentru vestimentația din acest segment stilistic este utilizarea și propagarea stofelor naturale cum ar fi cânepa, lâna, inul, batistul, citul. Întrebuințarea pe scară largă a acestui tip de stofe în vestimentația contemporană a adus la instaurarea și propagarea activă a tendinței de utilizare a tot felul de boțituri, mototoliri sau șifonări. Acest tip de stofe facturate, cu un deosebit nivel de rigiditate, dictează și condiționează revenirea la formele de siluetă lejeră, apropiată de formele naturale, confortabile, proprii vestimentației naționale. La nivelul constructiv, confecțiile din acest segment plastic sunt divizate proporțional la liniile de aprofundare a mișcărilor vitale prin segmentări constructive, detalii funcțional-decorative, tot felul de bentițe, bieuri și broderii executate manual. Prelucrarea, vopsirea și ornamentarea stofelor este bazată pe tradițiile și obiceiurile tradiționale străvechi cu coloranți naturali, drept modalitate de printare fiind luată tehnologia baticului. În aceste împrejurări de activizare a mișcării social-culturale de păstrare a naturii, când hainele realizate din stofe naturale nu sunt doar o tendință de modă, dar și unul din factorii vizuali semnificativi de susținere și promovare a conceptelor ecologiste, designul de orientare ecologică apelează și utilizează tradițiile naționale pentru crearea unui chip plastic al contemporanului nou, cu proprietăți și particularități distinse.