Aportul semiotic al semnului plastic în imaginea artistică picturală
Закрыть
Articolul precedent
Articolul urmator
721 51
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-16 20:15
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
75.04/.05 (1)
Живопись (403)
SM ISO690:2012
COJOCARU, Stela. Aportul semiotic al semnului plastic în imaginea artistică picturală. In: Învățământul artistic – dimensiuni culturale, 15 mai 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2020, Vol.2, pp. 53-54. ISBN 978-9975-3311-5-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Învățământul artistic – dimensiuni culturale
Vol.2, 2020
Conferința "Învăţământul artistic – dimensiuni culturale"
Chişinău, Moldova, 15 mai 2020

Aportul semiotic al semnului plastic în imaginea artistică picturală

The semiotic contribution of the plastic sign in the pictural artistic image

CZU: 75.04/.05

Pag. 53-54

Cojocaru Stela
 
Universitatea Liberă Internaţională din Moldova
 
Disponibil în IBN: 16 decembrie 2020


Rezumat

Comunicarea vizuală prin imagine apare cu mult înaintea scrisului, făcând posibilă păstrarea memoriei omenirii, cunoașterea istoriei culturii, evoluției artelor. Actualmente arta este tratată ca formă de comunicare, ca sistem de semne și limbaje ce codifică un conţinut informaţional specific. Analiza semiotică a operelor de artă dezvăluie raportul dintre operă şi receptor, specificul și importanţa limbajului artistic, problema accesibilităţii şi interpretării operei de artă. Imaginea artistică este una dintre formele de comunicare și reprezentă un semn complex, care întruneşte organic expresia cu semnificaţia. Limbajul plastic pictural include structurări și semnificații cromatice, scheme de potențare formală, gramatică vizuală alcătuită din sisteme de semnificare, codare și detectare a informației vizuale prin diverse semne plastice, interpretare și semnificare specifică, bazate pe reguli de sintaxă și semantică. Semnele şi simbolurile reprezintă elementele de bază ce guvernează procesul comunicării vizuale, încă din timpurile cele mai străvechi. Conceptul imaginii artistice nu poate fi separat de imaginarul artistic ce ține de arhetipuri, simboluri, asociații, metafore, șimțuri, precum și de imaginaţia colectivă, de mentalităţi şi credinţe ce explică latura inconştientă a creației. Din perspectivă semiotică, pictura este un sistem de semne și practici semnificante, prin care artistul codifică experiența și mesajul în tablourile sale. Imaginea artistică pictată se distinge prin semnificația culorilor, formei imaginii, liniilor, luminii, petelor, a unghiului de realizare și alegerii obiectivului. Aportul semiotic al semnului plastic constă în cercetarea felului în care funcționează comunicarea lui, relațiile dintre cod și mesaj, dintre semn și semnificație, semantica semnelor plastice, asociațiile simbolice legate de ele. Semnul plastic poate avea semnificație directă – denotativă (descriere sau reprezentare a semnificatului), și indirectă – conotativă (simbolismul obiectului respectiv la nivel individual). Mesajul unei imagini e analizat pe următoarele nivele: mesajul cromatic (semnificația culorilor), iconic (nivel denotativ, reprezentat de elementele vizuale și formale cuprinse în imagine) și cel simbolic (conotativ, adânc și aproape arhetipal). Sunt trei familii mari de semne plastice: texturile, culorile (cromeme) şi formele (analizabile în formeme: dimensiunea, poziţia, orientarea). Analiza semiotică a picturii contribuie la identificarea proceselor semnificative a relațiilor de comunicare între semnele plastice și mediul exterior (receptorul, artistul, societatea, cultura) și la stabilirea codurilor cultural-artistice.

Cuvinte-cheie
imagine, comunicare, semiotică, semn plastic, simbol, limbaj vizual pictural