Procesele care au loc în societate într-o permanentă schimbare de anvergură locală și planetară impun insistent și cu pregnanță actorilor educaționali să cerceteze și organizeze un proces de învățământ schimbat prin prisma filosofiei contemporane. Relaţia dintre filosofie şi pedagogie nu a încetat nicicând să existe, ele aflându-se mereu într-un raport complex de potențare reciprocă, iar în abordarea multor probleme se află într-o strânsă legătură cu mentalitatea oamenilor dintr-o anumită epocă cu privire la politica educațională și culturală. În acest sens este binevenită paradigma constructivistă a învățării, prin fundamentarea unei teorii conform căreia fiecare individ, reflectând asupra experienţelor pe care le are, construieşte propria concepţie despre lume. Învăţarea constructivistă se bazează pe investigarea directă a realităţii de către elev şi producerea noilor cunoştinţe prin efort propriu etc., astfel elevul având libertatea de a- şi construi propria lume.

The processes taking place in a society that is in a permanent change on a local and planetary scale require insistently and strongly the educational actors to research and organize an educational process changed through the prism of contemporary philosophy. The relationship between philosophy and pedagogy has never ceased to exist, and they are always in a complex relationship of mutual empowerment. Philosophy and pedagogy, when solving many issues, are closely related to the mentality of people in a certain era with respect to educational and cultural policies. In this sense, the constructivist paradigm of learning is welcome, by substantiating a theory according to which each individual, reflecting on the experiences they have, build their own conception of the world. Constructivist learning is based on the direct investigation of reality by the students and the production of new knowledge through their own effort, etc. thus the students having the freedom to build their own world.