Articolul precedent |
Articolul urmator |
1387 15 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-10-10 12:53 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
008(478-22) (2) |
Цивилизация. Культура. Прогресс (854) |
SM ISO690:2012 BRAGA, Mihaela. Obiectivele patrimoniului cultural din satul Găuzeni, raionul Șoldănești. In: Valorificarea patrimoniului etnocultural: în educaţia tinerei generaţii și a societăţii civile, 24 noiembrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Institutul Patrimoniului Cultural, 2020, Editia 5, p. 24. ISBN 978-9975-52-222-9. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Valorificarea patrimoniului etnocultural Editia 5, 2020 |
||||||||
Conferința "Valorificarea patrimoniului etnocultural în educaţia tinerei generaţii și a societăţii civile" Chişinău, Moldova, 24 noiembrie 2020 | ||||||||
|
||||||||
CZU: 008(478-22) | ||||||||
Pag. 24-24 | ||||||||
|
||||||||
Descarcă PDF | ||||||||
Rezumat | ||||||||
Satul Găuzeni este o localitate in raionul Şoldăneşti, situat la o distanță de 20 km de orașul Șoldănești și la 147 km de Chișinău. În localitatea noastră sunt mai multe locuri și obiective ce țin de evoluția localității din cele mai vechi timpuri până în prezent. Stabilindu-le în ordine cronologică se pot evidenția principalele dintre ele: două grote, care ne vorbesc despre evenimentele din localitate din timpul marilor migrații a popoarelor de la începuturile evului mediu. Dealul Roșu, izvorul turcului sunt locuri și monumente ce țin de lupta băștinașilor împotriva cuceritorilor străini cum au fost tătarii, turcii și alți doritori de a pune stăpânire pe bunurile și bogățiile neamului. Ca obiect istoric servește și școala din sat, finisată pe la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX. Alte obiecte cu caracter istoric mai sunt: Monumentul Eternității, izvorul, răstignirile de pe teritoriul satului. Istoria bisericii locale o constituie istoria a trei lăcașe sfinte care se trag din vechimea vremurilor. Prima biserică, nu se știe când, de cine a fost construită și de cine a fost ctitorită, dar se știe că era din lemn, și că în apropierea ei se afla și cimitirul. A ars acel lăcaș sfânt și tot nu se știe din ce cauză. În anul 1804 a fost zidită o altă biserică, ctitorită de un preot pe nume Vasile Anastasiu. A fost construită împreună cu lumea din sat pe același loc al bisericii care a ars. Biserica avea pereții împletiți din nuiele, muruiți cu lut și acoperită cu paie. Această biserică avea Hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril și a fost sfințită în anul 1812. Nu știm ce s-a întâmplat cu biserica, deoarece în sat a început construcția unei noi biserici, iar pe locul celei vechi a rămas doar o mică părticică care ne amintește până astăzi ca aici a fost biserica. Aceasta era o biserică mai impunătoare după mărime, cu pereți groși, cu turle înalte și clopot, înfrumusețată cu icoane rare și frumoase, îngrădită cu gard din piatră, care există până azi. |
||||||||
Cuvinte-cheie istorie, lăcașuri sfinte, monument, sat, patrimoniu |
||||||||
|