Articolul precedent |
Articolul urmator |
680 32 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-21 15:59 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
577.3:615.07.014:547 (1) |
Материальные основы жизни. Биохимия. Молекулярная биология. Биофизика (664) |
Фармакология. Общая терапия. Токсикология (1592) |
Органическая химия (484) |
SM ISO690:2012 MOCANU, Larisa, DUCA, Gheorghe, GONŢA, Maria, MATVEEVICI, Vera, PORUBIN-SCHIMBĂTOR, Veronica. Optimizarea procesului de oxidare catalitică a contaminanților emergenți farmaceutici (amoxicilina) în soluție apoasă. In: Perspectivele şi Problemele Integrării în Spaţiul European al Cercetării şi Educaţiei, 5 iunie 2020, Cahul. Cahul, Republica Moldova: Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu‖ din Cahul, 2020, Vol.7, Partea 1, pp. 325-331. ISBN 978-9975-88-060-2. ISSN ISSN 2587-3563. – E-ISSN 2587-3571. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Perspectivele şi Problemele Integrării în Spaţiul European al Cercetării şi Educaţiei Vol.7, Partea 1, 2020 |
||||||
Conferința "Perspectivele şi Problemele Integrării în Spaţiul European al Cercetării şi Educaţiei" Cahul, Moldova, 5 iunie 2020 | ||||||
|
||||||
CZU: 577.3:615.07.014:547 | ||||||
Pag. 325-331 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Acest articol descrie un studiu de oxidare al amoxicilinei cu reagentul Fenton în mediul acid. Deoarece aceste reziduuri medicamentoase sunt ne-biodegradabile, oxidarea catalitică ar putea fi o alternativă de tratament foarte eficientă. Obiectivul principal al acestei cercetări a fost optimizarea parametrilor ce influențează procesul de oxidare al AMX. Au fost realizate mai multe studii experimentale pentru a determina efectul degradării/ mineralizării și concentrațiile optime de H2O2 și catalizator. Concentrațiile inițiale ale substanțelor reactante au fost variate în intervalul: 0,01 – 0,3 mM pentru Fe (II) și 1 – 5 mM pentru H2O2. PH-ul a fost ajustat la valoarea 2,2 utilizând H2SO4 de 0,1 N. În rezultatul cercetărilor de laborator, s-a constatat că raportul dintre Fe2+: H2O2: AMX este de 1:10:2. S-a ajuns la concluzia că efectul de răspuns al fiecărei variabile independente depinde de valoarea celeilalte, datorită existenței interacțiunilor încrucișate. Astfel, oricare dintre parametrii studiați ar putea influența pozitiv sau negativ degradarea amoxicilinei. Ca urmare a procesului de optimizăre al parametrilor fizico–chimici, s-a obținut că rata maximă de mineralizare/ oxidare a amoxocilinei a fost de 99%, iar rata de degradare a AMX– 88%. |
||||||
Cuvinte-cheie amoxicilină, oxidare catalitică, reagent Fenton, soluții model, amoxicillin, catalytic oxidation, Fenton reagent, synthetic system |
||||||
|