Cultura are întotdeauna o dimensiune antropologic-umană, care este determinantă faţă de alte dimensiuni ale ei – instituţională, tehnologică, simbolică etc. Segmentul antropologic-uman a culturii determină nucleul ei creator, care, la rândul său, dă naştere la tioate fomele de manifestare a culturii –în particular, la istituțiile sociale a culturii, tehnologiile sociale, sistemele simbolice (de la religie şi artă – până la ideologie şi ştiinţă). În calitatea unor caracteristici de bază a culturii, din punctul de vedere a dimensiunei ei umane, sunt definite aspectele axiologice, structural-funcţionale şi sistem-simbolice a evoluţiei culturii, interdependenţa cărora se manifestă în dinamica ei. Este efectuată analiza aspectului socsal a iterdependenţei principiilor cosmizmului omului şi antropicului Universului. Omul este creatorul culturii, dar institutele sociale încarnează rezultatele creaţiei lui, le atribue sens şi le adaptează pentru generaţiile următoare. Analiza profundă a dimensiunei umane a culturii este posibila de pe pozițiile teoretice a filizofiei comunicative, care dezvălue esenţa socială a omului ca fiinţă comunicativă. Cultura nu poate fi privită decât ca operă a omului şi calea generală de socialazare a omului.

Culture always has a human dimension as a determinant to its other dimensions, including institutional, technological, and so symbolic. Human dimension of culture defines its creativity, which generates alt possible shaping of culture– particularly the social institutions of culture, social technologies, symbolic systems (from art und religion to ideology and science). As the main characteristics of culture from there are defined values, structural and symbolic aspects of a culture system, the interdependence of which is discovered in its dynamics. The philosophical analysis of social aspect of interdependence of principles of Universe nature of the man and anthropic nature of the world is carried out. Man is a creator of culture, and social institutions reinforce the results of his work and give it the importance and adopt it to future generations. An adequate analysis of the human dimension of the culture is possible from the theoretical standpoint of communicative philosophy, which is revealing the social nature of human beings as a communicative. The culture cannot be regarded otherwise than as a work of human being and fundamental way of human socialization.