Având scopul de a sublinia contribuția lui Eugen Bâzgu la cercetarea trăsăturilor funcționale și simbolice ale fântânilor tradiționale, lucrarea analizează tipurile acestor mecanisme ancestrale de obținere a apei și reflectarea acestora în imaginarul social și cultural al societății tradiționale românești. Prima secțiune a lucrării oferă o privire istorică a evoluției diferitelor tipuri de fântâni construite pe teritoriul României, sugerând conexiunea acestora cu diferitele caracteristici ale arhitecturii vernaculare și cele mai vechi procedee universale pentru obținerea apei din pânza freatică. În cea de-a doua secțiune, aspectele rituale ale fântânilor sunt explicate în contextul semnificațiilor simbolice și mitologice ale materialelor principale din care acestea sunt construite: lemnul și piatra. Asocierea dintre apă, arbore și simboluri creștine asigură o înțelegere profundă a fântânii în calitatea acesteia de spațiu sacru și centru al lumii satului.

In order to reveal Eugen Bâzgu’s contribution on the exegesis of functional and symbolical features displayed by traditional wells, the paper analyses the ways these ancestral mechanisms of acquiring water play in the social and cultural imaginary of traditional Romanian societies. The first section offers a historical view on the evolution of different types of wells built on Romanian territory, suggesting the connections of these particular types with the broader landscape of vernacular architecture and the oldest universal tools for water digging. In the second section, the ritual aspects of wells are explained within the context of symbolical and mythological significance of the main materials from which they were traditionally constructed in this area: wood and stone. The association of water, tree and Christian symbols provides a profound understanding of the well as a spiritual place and a centre of the village world.