În vara anului 2017, cercetările arheologice din perimetrul sitului de la Orheiul Vechi (com. Trebujeni, r-nul Orhei) au fost continuate în partea lui nord-vestică, în apropierea unor importante construcţii de cult, civile şi militare, din timpul existenţei celor două oraşe medievale. Astfel, Secţiunea 82 a fost trasată în stânga drumului de intrare în satul Butuceni, la distanţa de 33,7 m est de zidul estic al cetăţii medievale (Fig. 1), reconstituite în anii 1970, pe terenul afl at în proprietatea dlui Anatolie Botnaru, având drept scop stabilirea stratigrafi ei în această zonă a sitului şi consistenţa nivelurilor de locuire urbană, prin excavarea sistematică a complexelor identificate. Ca rezultat al săpăturilor arheologice desfăşurate pe o suprafaţă de circa 200 m.p., au fost descoperite două locuinţe şi patru gropi menajere, atribuite, pe baza analizei vestigiilor recuperate şi a stratigrafi ei, celor două etape de evoluţie urbană: perioadei oraşului mongol Şehr al-Gedid (sec. XIV) şi a cetăţii şi târgului moldovenesc (sec. XV-XVI). Locuinţa 1 reprezintă o construcţie adâncită cu o singură încăpere, având pereţii verticali, săpaţi în calcar, pe mijlocul cărora au fost surprinse gropile pentru stâlpi săpate în rocă (Fig. 2, 1). Pentru gătit şi încălzirea locuinţei era folosit un cuptor de lut de tip cotlon prevăzut cu boltă. Cuptorul, orientat pe axa est-vest, avea formă de potcoavă şi era construit în peretele vestic al locuinţei, cu gura în interiorul construcţiei. Din umplutura acestei locuinţe provin numeroase fragmente de vase de lut de factură locală, modelate dintr-o pastă de foarte bună calitate, de culoare roşiatică-gălbuie sau roşiatică, unele cu pereţii smălţuiţi, având forme şi decor tipice vaselor de gătit şi servit folosite în perioada Hoardei de Aur (Fig. 3, 1-4), fragmente de ceaune de fontă, resturi osteologice, resturi de materiale de construcţie, unelte, obiecte de uz casnic, monede ş.a. (Fig. 3, 10, 14), vestigii care indică funcţionarea locuinţei în sec. XIV. Din aceeaşi perioadă datează cele patru gropi menajere, dintre care ies în evidenţă, prin materialul arheologic recuperat (fragmente de vase de lut de factură locală şi de import, oase de animale, monede giucide ş.a.), gropile notate Gr. 1 (Fig. 2, 2, 5) şi Gr. 3 (Fig. 2, 3, 6). Locuinţa 2, de asemenea, era adâncită, cu o singură încăpere, încălzită cu o vatră simplă, pe latura de est având săpată o nişă, din umplutura căreia au fost recuperate o bogată colecţie de fragmente de vase de lut din pastă de culoare cenuşie de factură locală şi de import (Fig. 3, 5-6), numeroase resturi faunistice (Fig. 2, 4), o monedă de argint emisă în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (Fig. 3, 11), unelte, obiecte de uz casnic, obiecte de port şi de podoabă (Fig. 3, 7-8, 13-15), piese de harnaşament ş.a. Cercetarea complexelor arheologice identificate în campania din vara anului 2017 au furnizat date relevante pentru cunoaşterea arhitecturii laice şi a unor aspecte ale vieţii urbane din cele două aşezări medievale de la Orheiul Vechi, oferind anumite răspunsuri pentru contextele istorice din această zonă a Moldovei.figureFig. 1. Orheiul Vechi 2017. Amplasarea Secţiunii 82 (după reperele stabilite cu GPS-ul de ing. geodez Iurie Lungu).figureFig. 2. Vedere dinspre est asupra locuinţei 1 (foto) (1); vedere asupra Gr. 1 (2) şi Gr. 3 (3); materiale arheologice in situ din locuinţa 2 (4), Gr. 1 (5) şi Gr. 3 (6).figureFig. 3. Orheiul Vechi 2017. Ceramică atribuită perioadei Hoardei de Aur (1-4) şi perioadei moldoveneşti (5-6); piese de inventar (7-15).