Comunitatea și parohia armeană din Chișinău, a fost una din cele mai reprezentative a acestei confesiuni din Basarabia, fiind în multe cazuri în fruntea anumitor evenimente de ordin spiritual sau cultural. Chiar dacă nu are o istorie precum cea din Akerman, care după cum bine cunoaștem este atestată încă din secolul al XV-lea, comunitatea chișinăuiană a fost implicată și s-a afirmat prin acțiuni importante în istoria generală a acestui segment etno-confesional din Basarabia. Tocmai din aceste considerente se vor aborda o serie de probleme ce sunt legate în primul rând de apariția reprezentaților armeanogregorieni în Chișinău, perioada și numărul acestora. Analizăm problema evoluției demografice a acestui element, precum și a supozițiilor privind implicarea elementului armenesc în stabilirea centrului administrativ a provinciei anexate la Imperiul Rus. De un interes deosebit este apariția și construcția, reconstrucția, întreținerea locașului de cult a acestei confesiuni, precum și modalitățile prin care era susținută biserica armeană de comunitatea laică, care de fapt constituia parohia.  De asemenea, se va cerceta și problematica funcționării celui de al doilea instrument esențial pentru o parohie – școala. Ori, biserica pe tot parcursul perioadei diacronice studiate, a fost instrumentul educațional principal și principalul sprijin al școlii parohiale. Pe de altă parte, școala era aceea care urma, după afirmațiile contemporanilor, să devină catalizatorul principal în ceea ce ar fi însemnat educația tinerei generații în spirit patriotic, armean, prin apropiere de limbă, istorie și spiritualitate. Modul de funcționare, numărul elevilor și profesorilor, dar și problemele întâlnite de aceasta instituție constituie un conglomerat problematic important pentru comunitatea armenească din Chișinău în secolul al XIX-lea.