Fenomenul migraţiei nu este un fenomen nou, dar și totodată, inedit pentru sistemul european de protecţie a drepturilor omului. Dreptul la azil nu a fost codificat în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În pofida faptului că în Convenţie nu sunt prevederi cu privire la dreptul de intrare și ședere a străinilor pe teritoriul statelor părţi, aceasta nu reprezintă un impediment de a garanta aplicabilitatea drepturilor garantate de acest tratat faţă de toate persoanele care se află sub jurisdicţia statului parte în corespundere cu art. 1 CEDO. Astfel, fiind un instrument de protecţie a drepturilor omului care în mod expres nu se referă la instituţia azilului și la fenomenul migraţiei, în calitate de instituţie complexă a dreptului internaţional, jurisprudenţa CtEDO vine cu o practică constantă la capitolul garantării drepturilor recunoscute în Convenţie faţă de diverse categorii de migranţi.

The phenomenon of migration is a new and at the same time complex phenomenon for the European system of human right protection. The right to asylum has not been codified in the European Convention on Human Rights. Despite the fact that the ECHR does not provide for the right of foreigners to enter and reside on the territory of the Contracting States, this is not an obstacle to ensure the applicability of the rights guaranteed by Art. 1 ECHR to all persons under the jurisdiction of a Conracting State. Thus, being an instrument for the protection of human rights that does directly refer to the institution of asylum and the phenomenon of migration, as a complex institution of international law, the ECtHR case law comes with a constant practice in guaranteeing the rights codified in the Convention for various categories of migrants.