Limbajul arhitecturii – o tentativă de clarificare
Закрыть
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
839 6
Ultima descărcare din IBN:
2023-06-13 13:56
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
811.135.1:72 (1)
Балканские романские языки (1456)
Архитектура (635)
SM ISO690:2012
DUMITRAŞCU, Leonid. Limbajul arhitecturii – o tentativă de clarificare. In: Philologia, 2020, nr. 1-2(307-308), pp. 68-77. ISSN 1857-4300. DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.3779973
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Philologia
Numărul 1-2(307-308) / 2020 / ISSN 1857-4300 /ISSNe 2587-3717

Limbajul arhitecturii – o tentativă de clarificare

The language of architecture - an attempt to clarify

DOI:https://doi.org/10.5281/zenodo.3779973
CZU: 811.135.1:72

Pag. 68-77

Dumitraşcu Leonid
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 8 iulie 2020


Rezumat

This article discusses the language of architecture, a special language, which, being examined from the perspective of the act of communication, is distinguished by two defining characteristics: first, as a set of terms specific to architecture as a science, and second, as a component of the sender-message-recipient triad. At the same time, the act of communication can be examined through the prism of general semiotics, which, in turn, contributes radically to the interpretation of special languages, including the examination of the language of architecture. Here, we are particularly interested in the second aspect – the relationship sender – message – recipient, in which, upon careful analysis, we distinguish the active character of the recipient – the object of architecture – which suggests to the sender certain ideas, conclusions and interpretations, so that the activism of the architectural object has a passive character, and the passivism of the sender acquires an active character through the formulation of some concepts and through his verbal reaction.

Articolul de față ia în dicuție limbajul arhitecturii, limbaj special, care, fiind examinat din perspectiva actului de comunicare, se distinge prin două caracteristici definitorii: în primul rând, ca un ansamblu de termeni specifici arhitecturii ca știință, iar în al doilea rând, ca o componentă a triadei emițător – mesaj – destinatar. Totodată, actul de comunicare poate fi examinat prin prisma semioticii generale, care, la rândul ei, contribuie în mod radical la interpretarea limbajelor speciale, inclusiv la examinarea limbajului arhitecturii. Aici, suntem interesați în mod special de cel de al doilea aspect – relația emițător – mesaj – destinatar, în care, la o analiză atentă, distingem caracterul activ al destinatarului – obiectul de arhitectură – care sugerează emițătorului anumite idei, concluzii și interpretări, astfel încât activismul obiectului de arhitectură are caracter pasiv, iar pasivismul emițătorului capătă un caracter activ prin formularea unor concepte și prin reacția sa verbală.

Cuvinte-cheie
architecture language, interpersonal communication, sender, message, communication, receiver,

limbajul arhitecturii, comunicare interumană, emiţător, mesaj, comunicare, receptor