Derivaţii tiosemicarbazidei găsesc o răspândire largă în medicină la tratarea diferitelor maladii, printre care cancerul, convulsiile, virusurile herpetice, malaria, toxoplasmoza şi alte stări patologice, provocate de agenţii patogeni din regnurile Monera, Protista şi Fungi. De asemenea, în literatura de specialitate, sunt prezentate rezultatele unor cercetări asupra activităţii biologice a unor tiosemicarbazone împotriva tuberculozei asociate virusului HIV. Atât tiosemicarbazidele, cât şi derivaţii lor azometinici – tiosemicarbazonele posedă un set bogat de atomi donori, prin intermediul cărora formează cu ionii metalelor combinaţii coordinative diferite atât după structură, cât şi după proprietăţi [1]. Multe din aceste substanţe sunt active biologic, ceea ce permite utilizarea lor pentru generarea mediilor nutritive microbiologice selective, precum şi studierea de mai departe în calitate de agenţi dezinfectanţi şi antiseptici potenţiali. În scopul completării datelor referitoare la agenţii cu o potenţială activitate biologică performantă, clarificării rolului metalului şi liganzilor la formarea poliedrelor de coordinare, au fost sintetizate 32 tiosemicarbazone ale N(4)-(dimetilfenil)tiosemicarbazidei cu 2-formilpiridina, 3-formilpiridina, 4formilpiridina, 2-acetilpiridina, 2-benzoilpiridina, 2-formiltiofenul, 3-formiltiofenul, 2-formilchinolina, 2-hidroxibenzaldehida, 2-hidroxi-5-nitrobenzaldehida, 2-hidroxi-3-metoxibenzaldehida, 2,4-dihidroxibenzaldehida şi 2-benziloxibenzaldehida, precum şi 77 de combinaţii coordinative ale Cu(II), Ni(II), Co(III), Zn(II) şi VO(II) cu unele din tiosemicarbazonele sintetizate. Sinteza liganzilor organici a fost efectuată aplicând principiile şi metodele sintezei organice fine şi a fost realizată în conformitate cu următoarea schemă generalizată:În scopul determinării compoziţiei şi structurii atât a liganzilor, cât şi a combinaţiilor coordinative sintetizate, au fost utilizate analiza elementală, cercetările magnetochimice, măsurarea conductibilităţii electrice molare, spectroscopia 1H, 13C RMN şi IR, precum şi difracţia de raze X în monocristale. Prin difracţie de raze X au fost determinate structurile moleculare ale unei tiourei, două tiosemicarbazide şi opt tiosemicarbazone. În toate cazurile compuşii analizaţi se află în formă tiocetonă, valorile lungimilor de legătură carbon-sulf şi carbon-azot(2) fiind apropiate de valorile teoretice pentru legătura dublă şi simplă, corespunzător (Fig. 1):În cazul complexului nichelului(II) cu N-(3,4-dimetilfenil) tiosemicarbazona 2-formilpiridinei (Fig.2), geometria de coordinare a ionului de Ni2+ este plan-tetragonală, tiosemicarbazona fiind ligand tridentat deprotonat, care prin coordinare formează două metalocicluri pentaatomice. Setul de atomi donori este constituit din azotul piridinic, azotul azometinic şi sulful tioenolic deprotonat, iar a patra poziţie de coordinare este ocupată de un ion clorură:Poliedrul de coordinare al cuprul(II) coordinat cu N-(3,4-dimetilfenil) tiosemicarbazona 2-benzoilpiridinei prezintă o piramidă tetragonală. La baza piramidei sunt trei atomi donaţi de tiosemicarbazonă: azotul piridinic, azotul azometinic şi sulful tioenolic deprotonat, şi un ion clorură. Poziţia apicală a piramidei tetragonale este ocupată de atomul de sulf deprotonat al ionului complex adiacent, astfel realizându-se punţi între fragmentele simetrice adiacente.A fost studiată activitatea antimicrobiană in vitro a compuşilor coordinativi ai cuprului(II) în baza tiosemicarbazonelor 2-formilpiridinei (Tabel):Conform rezultatelor obţinute, sărurile de cupru(II) iniţiale, precum şi tiosemicarbazonele nu prezintă activitate faţă de microorganismele indicate, în timp ce complecşii lor manifestă activitate selectivă bacteriostatică şi bactericidă în diapazonul concentraţiilor 0,009-2,34 μg/ml (microorganisme gram-pozitive) şi 0,009-75,0 μg/ml (microorganisme gram-negative). După cum au arătat cercetările, principala influenţă asupra concentraţiei minime de inhibare (CMI) şi concentraţiei minime bactericide (CMB) o exercită natura acido-ligandului şi poziţia substituenţilor (R) în azometine. Pentru complecşi cu compoziţie analoagă, activitatea antimicrobiană scade în seriile Cl- > − 3NO şi HL1 ≥ HL4 > HL2 > HL3. Mai mult ca atât, valorile apropiate pentru CMI şi CMB în cazul unor complecşi indică asupra caracterului bactericid de acţiune al acestora.