Poezia lui Octavian Goga este expresia tradiționalismului românesc, prelungire a clasicismului și romantismului epigonic eminescian, descifrat în esența ortodoxismului care conturează profilul identitar ardelenesc în contextul răzvrătirii prin arma cuvântului. Evaziunea în transistoric ori în teologic oferă creatorului de poezie speranța izbăvirii, latura religioasă este infuzată de obiceiurile creștine ale satului tradițional românesc, având o funcţie laică, socială, concret istorică.

Octavian Goga’s poetry represents the very expression of Romanian traditionalism, an extension of Eminescu’s epigonic classicism and romanticism, deciphered in the essence of orthodoxy, which shapes the Transylvanian identity in the context of rebellion through the written word. Escaping into the trans-historic or theological realms enables the poet to experience the hope of redemption, his religious side becomes infused with the Christian customs of the traditional Romanian village, having a secular, social, historical role.