Anexarea la Imperiul Rus, în 1812, a circa jumătate din teritoriul principatului Moldovei, numit ulterior Basarabia, a produs schimbări în regiunea supusă nu numai în viaţa socială, economică, politică, culturală, dar şi în cea spirituală. Autoritățile imperiale au elaborat și au implementat treptat un program de asimilare şi rusificare a etnicilor români care la 1812 constituiau 95% din populație, limba română fiind exclusă din viața oficială, din învăţământ şi comunicare. Mitropolia Moldovei a fost dezmembrată, la 25 septembrie 1813 a fost creată Arhiepiscopia Chișinăului şi Hotinului, subordonată canonic Bisericii Ortodoxe Ruse, în stăpânirea ei aflându-se și bisericile ortodoxe de dincolo de Nistru, zona orașelor Tiraspol, Dubăsari, Analiev, Ovidiopol, Odesa, peste care se extindea mai înainte justiția bisericească de dincolo de Nistru a Mitropoliei Proilavei. La 30 septembrie 1813, la Chișinău este înființat seminarul teologic, prima școală a bisericii sub dominație rusească. La 25 septembrie 1813, mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni solicită Sfântului Sinod construirea unei tipografii în scopul tipăririi cărților bisericești, necesare în întreaga regiune – „Tipografia eparhială moldovenească”, care este oficial inaugurată la 31 mai 1814. Tipografia a avut o importanţă indiscutabilă la propăşirea spirituală, cărţile religioase tipărite la Chișinău se răspândeau atât în Basarabia, cât şi peste Nistru și peste Prut, în toate zonele populate de români. Între anii 1814-1821, pe timpul vieţii lui Garvriil Bănulescu Bodoni au fost tipărite peste 20 de titluri de carte în circa 20000 de exemplare în limba română. Catehismul, Molitvenicul, Psaltirea – toate traduse din limba rusă în română, sub îngrijirea însuşi a mitropolitului Gavriil. În 1817 apare Noul Testament, cărţi despre „datoriile preoţilor” – Bucoavne. În 1858 apare primul ziar oficial al Bisericii din Basarabia Vestitorul Eparhiei Chişinăului şi Hotinului, cu text paralel în română şi rusă. În 1870, Tipografia Eparhială din Basarabia a fost închisă, activitatea ei fiind preluată abia la 25 aprilie 1905. Prima revistă din Basarabia apare la 1 iulie 1867 sub denumirea Кишиневские Eпархиальные Bедомoсти, fiind ediţia bilingvă cu text paralel rus-român, care-şi menţine acest format până în anul 1871. Din acest an şi până în 1917, când a văzut lumina tiparului ultimul număr Foaia Eparhiei Chișinăului, s-a editat numai în limba rusă, în total fiind tipărite circa 1500 de numere. În 1913, Arhiepiscopia Chișinăului şi Hotinului sărbătorea aniversarea de un secol de luare a Bisericii basarabene sub jurisdicţia Patriarhiei ruse. În diversitatea tematică abordată în redacția revistei se evidențiază predilecția pentru materialele cu caracter istoric: 1) Istoria schitului Rudi, autor, preot Feodosii Feodorov (nr. 27 din 7 iulie, p.11271146); 2) Creştinismul în Basarabia, schiţă istorico-ecleziastică dedicată aniversării de o sută de ani ai Eparhiei Chișinăului, autor Alexei Mateevici. Este un eseu pe care nu l-am găsit menționat în lucrările bibliografice ale poetului, a fost scris şi publicat în Buletinul Eparhiei Chişinăului în perioada când studia la Academia Teologică din Kiev, şi după cum mărturisea un coleg: „Mateevici trăia ca într-o beţie a cititului”. Sursele ştiinţifice la care face trimitere autorul denotă accesul lui la lucrări ştiinţifice profunde, actuale şi diverse.  3) Edictul de la Milano și importanţa sa istorică, autor, preot Ateogen Postolachi (nr.35 din 1 septembrie, p.1335-1341). 4) Fosta cetate Ismail şi monumentele ei, autor Petre Rolomoiţov, membru activ al Societăţii pentru Istorie și Antichităţi din Odesa (nr.3637,38,39 din 6,15,22,29 septembrie, p.1377-1403; 1432-1436; 1453-1465; 1498-1511). Revista Кишиневские Eпархиальные Bедомoсти apare în ultimul an de pace, 1913. Revista convingea că mai bun decât Imperiul Rus nu este nicăieri un alt imperiu, căci Rusia asigură bunăstarea şi ordinea, şi liniştea, şi echitatea. Acesta este mesajul ce răzbate printre rândurile cu tematică istorică.