În flora României cresc 17 specii de Thymus dintre care 16 sunt spontane şi una (ThymusvulgarisL.) este cultivată (Ciocârlan, 2009). O caracteristică specifică genului Thymus este prezenţa structurilor secretoare de forme diferite, structuri ce conţin uleiuri volatile cu diverse arome (Morales, 2002). Numeroase studii au evindenţiat faptul că uleiurile volatile provenite de la speciile acestui gen pot prezenta o mare variabilitate chimică (Corticchiato et al., 1998; Stahl-Biskup, 2002). În uleiul volatil de Thymus pulegioides L. s-au identificat 8 chemotipuri (Mockute and Bernotiene, 2001). Variabilitatea chimică poate fi datorată factorilor intrinseci (variaţiilor sezoniere şi ontogenetice), cât şi factorilor extrinseci (factorii de mediu ca altitudinea, solul, climatul, fotoperioada, etc.) (Stahl-Biskup, 2002). Cu privire la activitatea antibacteriană a uleiurilor volatile de Thymus, în momentul de faţă există numeroase studii ce au ca scop identificarea compuşilor cu efect antibacterian. Timolul şi carvacrolul joacă un rol important din acest punct de vedere. În această lucrare ne propunem să analizăm compoziţia chimică şi activitatea antibacteriană a uleiurilor volatile provenite de la 5 populaţii de Thymus pulegioides cu scopul de a identifica populaţiile spontane cu un înalt potenţial terapeutic. Materialul vegetal este reprezentat de Thymus pulegioides, specie ce creşte spontan pe teritoriul României. Extragerea uleiurilor volatile s-a realizat prin hidrodistilare cu ajutorul NeoClevengerului, iar analiza chimică a acestora s-a realizat prin gaz-cromatografie cuplată cu spectrometria de masa (GC-MS). Testarea activităţii antibacteriene s-a realizat pe 2 microorganisme test Streptococcus pyogenes ATCC 19615 şi Pseudomonas aeruginosa ATCC 27853, utilizând atât metoda difuzimetrică cât şi cea a microplăcilor. Analizând compoziţia chimică a uleiurilor volatile provenite de la cele 5 populaţii de Thymus pulegioidess au identificat un număr de 77 de compuşi chimici, evidenţiindu-se atât diferenţe de ordin calitativ cât şi cantitativ. În general s-a observat faptul că monoterpenele sunt foarte bine reprezentate la toate probele analizate. Cu privire la activitatea antibacteriană a uleiurilor volatile, în urma testelor realizate s-a putut constata că activitatea antibacteriană a uleiurilor testate este mult mai evidentă asupra tulpinii Streptococcus pyogenes, în comparaţie cu cea de Pseudomonas aeruginosa.